Omission of ruling on counterclaim in cassation remand for thermal energy debt
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal in cassation, set aside the appellate decision, and remanded the case to the same appellate court for re-judgment, effectively restoring the defendant's procedural challenge to the debt claim. The dispute involved a commercial action for the payment of thermal energy invoices, late penalties, and judicial costs, where the defendant had previously filed a counterclaim for damages due to service interruption; however, the appellate court failed to pronounce on this counterclaim in its operative part despite acknowledging it in the reasoning, and no lower court had ordered the defendant to specify the counterclaim amount or pay the required judicial fee. The cassation court found the appeal well-founded based on Articles 312 and 313 of the Code of Civil Procedure, citing the omission as a procedural irregularity that necessitated setting aside the decision to allow the appellate court to address the counterclaim's procedural validity and the remaining substantive arguments on remand.
Legislator headnote
AI generatedart. 313 C. proc. civ; Omission of ruling on counterclaim in cassation remand for thermal energy debt: Astfel fiind, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat și în temeiul art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 4183 din 7 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta R.A.M. Buzău a chemat în judecată pe pârâta A.P.C.D., cu sediul în Buzău, solicitând ca prin sentința care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 33.693.009 lei, reprezentând contravaloare facturi energie termică, la data de 30 septembrie 2001, la plata penalităților de întârziere, în sumă de 12.931.112 lei și a cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.472.867 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, iar prin cerere reconvențională a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor pentru nefurnizare servicii în perioada 18 august - 3 septembrie 2001, în compensarea facturii în cauză privind energia termică.
Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 1119 din 14 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata următoarelor sume:
- 33.693.009 lei cu titlu de preț;
- 12.931.112 lei penalități de întârziere;
- 3.472.867 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1119/2003 a declarat recurs pârâta și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 2306 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Buzău.
În fond după casare, prin sentința nr. 541 din 24 mai 2004 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 33.693.009 lei cu titlu de preț și la plata sumei de 6.472.867 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta A.P.C.D. Buzău, împotriva sentinței civile nr. 541/2004, a fost admis, prin decizia nr. 135 din 13 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, și în consecință s-a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 33.264.889 lei, cu titlu de preț către reclamantă, în loc de 33.693.009 lei. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și s-a dispus obligarea pârâtei la 4.476.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 135/2005, invocând mai multe motive de nelegalitate.
Primul motiv de recurs se referă la omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la cererea reconvențională, deși în considerentele deciziei se face vorbire de existența acestei cereri.
Înalta Curte, analizând acest motiv de recurs, constată că într-adevăr în considerentele deciziei nr. 135/2005 se menționează că în primul ciclu procesual pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata de daune pentru întreruperea furnizării apei calde menajere, în perioada 18 august – 3 septembrie 2001, însă aceste pretenții nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză, dar nici în minuta deciziei și nici în dispozitiv curtea nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională.
De altfel, deși cauza a parcurs două cicluri procesuale, nici o instanță nu a solicitat pârâtei să precizeze cuantumul pretențiilor din cererea reconvențională, să plătească taxa judiciară de timbru (deoarece pârâta a timbrat doar cu 30.000 lei timbru judiciar) și nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat și în temeiul art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării apelului, curtea urmează să analizeze celelalte motive de recurs, ca apărări de fond și să pună în vedere pârâtei să precizeze cuantumul pretențiilor și să achite taxa judiciară de timbru, legal datorată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.P.C.D. Buzău, împotriva deciziei nr. 135 din 13 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, casează decizia recurată și trimite cauza Curții de Apel Ploiești pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2005.