Inadmissibility of declaratory action for loss of shareholder status versus statutory enforcement under Law No. 31/1990

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC I. SA Brăila, a chemat în judecată pe pârâții B.O. și B.C., solicitând să se constate că aceștia nu mai au calitate de acționari ai societății comerciale din 20 octombrie 1995.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâții solicită constatarea nulității absolute a acțiunilor emise de societatea comercială, din anul 1996.

Tribunalul Brăila, prin sentința comercială nr. 491 din 26 mai 2004 a anulat cererea de chemare în judecată și a dispus judecarea cererii reconvenționale, reținând că reprezentantul reclamantei nu mai avea calitatea de administrator nefiind nici o mențiune la R.C., care să-i confere această calitate.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 162/ A din 14 octombrie 2004, a admis apelul reclamantei și a anulat sentința atacată.

Instanța a considerat că societatea comercială este reprezentată prin administrator a cărui activitate se prelungește până la numirea unui nou administrator care să preia gestiunea de la cel înlocuit, iar în perioada 1996 – 2004, societatea reclamantă a funcționat cu același administrator care a dat și delegație de reprezentare avocatului.

Prin decizia civilă nr. 213/ A din 21 decembrie 2004, instanța de apel a respins ca inadmisibilă acțiunea, întrucât constatarea pierderii calității de acționar poate fi invocată numai pe cale de excepție când nu este posibilă acțiunea în realizare.

Pierderea drepturilor aferente calității de acționar se face exclusiv după procedura reglementată de Legea nr. 31/1990, procedură prin care s-a recunoscut calitatea de acționari la societatea reclamantă, pârâților prin sentința civilă nr. 637/2003 și nr. 1086/2001 ale Tribunalului Brăila. Pe de altă parte, calitatea de acționar nu poate fi înlăturată prin modificarea tipului acțiunilor din acțiuni la purtător în acțiuni nominative.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța a depășit atribuitele puterii judecătorești pronunțând o hotărâre în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată; nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Hotărârea curții de apel este lipsită de temei legal întrucât greșit a reținut lipsa calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii în constatare, interesul societății comerciale fiind acela de a se constata inexistența unei situații de drept, a calității de acționar.

În privința autorității de lucru judecat recurenta susține că au existat mai multe hotărâri judecătorești care au stabilit că pârâții nu au calitate de acționari astfel că numai în acest sens poate fi considerată excepție.

Critica deciziei atacate se referă și la incompatibilitatea președintelui completului de judecată, care a judecat și cererea formulată de fiul pârâților într-o cauză similară.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de sentința civilă nr. 718/2004 a Tribunalului Brăila, irevocabilă, prin care se stabilea că acțiunile societății SC I. SA au fost înregistrate ca acțiuni nominative.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., determină casarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță care a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Pentru a fi întemeiat motivul menționat, instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra unei cauze care era de competența altor instituții decât cele care compun puterea judecătorească. Respingerea acțiunii în contradictoriu cu pârâții dar și cu reclamanții din cererea reconvențională nu reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, competența de soluționare a acesteia aparținând instanțelor judecătorești.

Pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată reprezintă un alt motiv de recurs, neinvocat de recurentă.

Pe de altă parte nici omisiunea de a pune în discuție calitatea procesuală a părților nu reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești cât timp acțiunea era dintre cele pentru care numai instanțele de judecată sunt competente a le soluționa.

De altfel, acțiunea reclamantei nu a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active și nici pentru lipsa de interes, ci pentru că instanța de apel a considerat-o inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 alin. (2) C. proc. civ. și de posibilitatea realizării dreptului printr-o acțiune întemeiată pe Legea nr. 31/1990.

O motivare contradictorie, care ar rezulta din expozitivul recursului privind caracterul indirect al autorității de lucru judecat, reprezintă o argumentare subsidiară nerelevantă soluției pronunțate, care nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1201 C. civ., Cu toate acestea însăși recurenta evocă hotărâri judecătorești irevocabile care au stabilit lipsa calității de acționari a pârâților, așa încât acțiunea introductivă putea fi caracterizată ca lipsită de interes.

Dispozițiile referitoare la incompatibilitatea judecătorilor, prevăzute de art. 24 C. proc. civ., sunt de strictă interpretare: numai judecătorul care s-a pronunțat într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Pronunțarea unor hotărâri în diferite cauze care au un obiect similar nu dă dreptul judecătorului să se abțină, pe considerente de incompatibilitate.

În privința motivului de recurs întemeiat pe pct. 10 al art. 304, privind abrogarea expresă prevăzută de Legea nr. 219/2005 și incidența dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei temeiniciei hotărârii atacate.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 213/ A din 21 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I. SA Brăila, împotriva deciziei civile nr. 213/ A din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.