Applicability of commercial late-payment interest vs. bank deposit rates for delayed dividend payments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the defendant’s appeal, modified the lower court's decision to uphold the first-instance dismissal, and upheld the defendant's position that the shareholder is not entitled to the claimed amount of 102,626,979 lei in contractual damages for late dividend payment, while maintaining the original award of 186,255,689 lei in dividends. The dispute arose from a shareholder’s action against a joint-stock company seeking payment of accrued dividends and statutory interest calculated based on bank deposit rates for legal entities (ranging from 41% to 55%), which the shareholder argued was owed for the delay in payment. The decisive legal basis was the Commercial Code’s provision on late payment of commercial debts, but the court held that the plaintiff failed to prove the applicability of the higher deposit rates, finding that such interest applies only where specific deposit contracts exist, whereas the standard rate for late payment of commercial obligations is the interbank reference rate, leading to the dismissal of the excessive interest claim.
Legislator headnote
AI generatedApplicability of commercial late-payment interest vs. bank deposit rates for delayed dividend payments: S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că, pentru întârzierea în plata dividendelor, reclamanta, în temeiul art. 43 C. com. este îndreptățită la plata dobânzilor practicate de B.R.D. unde are cont deschis.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 martie 2000 la Tribunalul București, F.P.S. a chemat în judecată pârâta SC R. SA București, solicitând obligarea acesteia la 288.882.368 lei, din care 186.255.689 lei dividende pentru exercițiul financiar și 102.626.679 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice, pe termen de un an.
Prin sentința civilă nr. 3283, pronunțată de secția comercială a Tribunalului București, acțiunea reclamantului a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă cu titlu de dividende și daune interese moratorii.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 2642 din 28 septembrie 2000, hotărârea instanței de fond fiind schimbată în parte, în sensul respingerii cererii pentru daune în sumă de 102.626.679 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că reclamanta nu este îndreptățită la plata de dobânzi, plata dividendelor fiind obligație bugetară.
Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2451 din 4 aprilie 2002 a admis recursul reclamantei A.P.A.P.S., hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut, în esență, că raporturile dintre părți au natură comercială, astfel că, pentru plata cu întârziere a dividendelor, reclamanta acționară este îndreptățită la plata dobânzilor, conform art. 43 C. com.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 18 din 2 aprilie 2003 a respins apelul pârâtei, împotriva sentinței nr. 3283 din 22 mai 2000.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că, pentru întârzierea în plata dividendelor, reclamanta, în temeiul art. 43 C. com. este îndreptățită la plata dobânzilor practicate de B.R.D. unde are cont deschis.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, susținând că nelegal s-au admis dobânzile calculate la depozite persoane juridice pe termen de un an.
Recursul este întemeiat.
Cererea pentru 102.626.679 lei, daune interese moratorii calculare la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite pentru persoane juridice pe termen de un an, au cuprins dobânzi între 41 % și 55 %, conform adresei B.R.D. din 8 februarie 1999.
Reclamanta, pentru întârzierea în plata dividendelor era îndreptățită la dobânzile la vedere, practicate de bancă. Dobânzile la depozite se aplică în cazul existenței unor contracte în acest sens.
În cursul soluționării recursului, Înalta Curte, prin adresa din 22 martie 2005, a pus în vedere intimatei A.V.A.S. să depună calculul dobânzilor la vedere, privind întârzierea în plata dividendelor. Cererea a fost reînoită cu adresa din 21 iunie 2005.
În ședința de judecată din 21 iunie 2005, intimata a depus calculul daunelor datorate de SC R. SA pentru întârzierea în plata dividendelor, ce însumează 31.306.493 lei.
Se reține că, intimata reclamantă nu a făcut dovada că dobânzile aplicate în calculul depus, reprezintă dobânzi la vedere aplicate de bancă, astfel că cererea pentru daune nefiind dovedită, urmează a fi respinsă.
Ca urmare, recursul se reține ca întemeiat, decizia atacată se va modifica în sensul admiterii apelului pârâtei, împotriva sentinței nr. 3282 din 22 mai 2000 a Tribunalului București, care va fi schimbată în parte în sensul înlăturării capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC R. SA București la plata sumei de 102.626.979 lei, daune. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică.
Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 3282 din 22 mai 2000 a Tribunalului București, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtei la daune în sumă de 102.626.979 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2005.