Commercial co-debtors: presumed solidarity permits single enforcement action against multiple debtors under Article 22 of the Commercial Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor’s appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to authorize enforcement through attachment of the creditor’s bank account, thereby allowing the creditor to recover the debt in a single procedure against co-debtors. The dispute concerned a commercial civil execution based on a judgment where two debtors were ordered to pay a sum; the lower instance had rejected the attachment request arguing that each debtor’s estate required separate enforcement, while the appellant argued the appeal was late-filed and that allowing joint recovery resulted in double recovery. The court ruled the appeal was timely filed from the date of a specific court-ordered notification and held that under Article 22 of the Commercial Code, solidarity among commercial debtors is presumed, entitling the creditor to pursue any or all debtors for the full amount in one enforcement action, rejecting the need for separate proceedings and finding no procedural violation in the court’s discretion regarding evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 336 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Commercial co-debtors: presumed solidarity permits single enforcement action against multiple debtors under Article 22 of the Commercial Code: Cu petiția înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 pârâta – debitoare U.S.L.M. a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2004, creditoarea SC C.C. SRL a solicitat executarea silită prin poprire a debitorilor U.S.L.M. și S.U.M., terț poprit fiind B.R.D., titlul executoriu fiind sentința civilă nr. 5685 din 29 mai 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2001, Judecătoria sectorului 1 București a respins cererea de executare, reținându-se că prin același titlu au fost obligați la plată doi debitori, situație în care creditorul trebuia să inițieze o procedură de executare distinctă pentru fiecare, avându-se în vedere caracterul unipersonal al executării silite și faptul că fiecare patrimoniu trebuie supus în mod separat tuturor formelor de executare.
Împotriva acestei încheieri a promovat apel reclamanta – creditoare criticile vizând aspecte de netemeinicie.
Astfel se susține că normele de procedură prevede o singură condiție pentru a se putea încuviința executarea silită și anume „o creanță certă, lichidă și exigibilă și un titlu executoriu, pluraritatea de debitori neavând relevanță.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 657 din 17 noiembrie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot încheierea atacată și a admis cererea de încuviințare a executării silite, prin poprire terț poprit fiind B.R.D. până la concurența sumei de 459.215.107 lei, actualizată la data executării efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a înlăturat susținerea instanței de fond potrivit căreia sentința civilă ce constituie titlul executoriu nu poate fi pusă în executare întrucât în dispozitiv debitorii nu au fost obligați în solidar, având în vedere că în dreptul comercial solidaritatea se prezumă fără a fi necesară o stipulație expresă în acest sens.
Efectul principal al solidarității pasive, conchide instanța de apel, este obligația fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, creditorul având dreptul să urmărească pe oricare dintre debitor.
Cu petiția înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 pârâta – debitoare U.S.L.M. a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel se susține că instanța de apel în mod eronat a respins excepția tardivității formulării apelului.
Astfel se susține că încheierea judecătoriei nu a fost comunicată, neexistând proba comunicării.
Pe fond se critică soluția instanței de fond considerând că prin admiterea cererii s-a îmbogățit creditoarea cu o sumă dublă.
Pe de altă parte recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că s-a ignorat cererea privind efectuarea unei adrese către biroul executorului judecătoresc de comunicare a documentelor existente în dosarul de executare.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește tardivitatea formulării apelului, se reține că instanța de apel a reținut un mod corect că la cererea creditoarei la data de 27 septembrie 2004 s-a dispus comunicarea încheierii și față de această dată apelul a fost declarat în termen, excepția fiind răspunsul corect în raport de dispozițiile art. 336 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, urmează a se înlătura criticile formulate, instanța de apel făcând o corectă apreciere a dispozițiilor art. 22 C. com.
Cu privire la ignorarea solicitării privind obținerea datelor din dosarul de executare instanța de recurs, consideră că în judecarea cauzei instanța este suverană în aprecierea și administrarea probatoriilor în raport de situația de fapt.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de debitoarea U.S.L.M., împotriva deciziei nr. 657 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2005.