Tacit revocation of privatization offer justifies enforcement of bank guarantee under HG 577/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamantele SC P.C.I. SRL Oituz și I.G. Germania, au chemat în judecată pârâtele A.P.A.P.S. și A.A.B. SA, solicitând obligarea pârâtei A.P.A.P.S. la restituirea garanției bancare în sumă de 5.055.560.000 lei executată în baza scrisorii de garanție bancară din 27 septembrie 1992, întrucât A.P.A.P.S. a revocat oferta de vânzare acțiuni SC U.A.S. SA București.

În subsidiar, reclamantele au solicitat repunerea părților în situația anterioară executării scrisorii de garanție menționată și obligarea A.P.A.P.S. la continuarea negocierilor și finalizarea vânzării pachetului de acțiuni.

Prin sentința comercială nr. 3014 din 2 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 7303, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și a lipsei de interes și pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut în primul rând că procedura concilierii prealabile a fost efectuată potrivit dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ. și cerința legală ca interesul să fie născut și actual a fost îndeplinită.

De asemeni s-a reținut că potrivit art. 34 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 577/2002, privind Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată și Legea nr. 137/2002, garanția de participare nu se restituie ofertantului selectat și că reclamantele având această calitate, dezinteresându-se de stadiul negocierilor și procesul de privatizare al SC U. SA, au determinat pe A.P.A.P.S. să execute scrisoarea de garanție apreciind atitudinea reclamantelor ca o revocare tacită a ofertei.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamantele care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia comercială nr. 410 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 967/2004 apelul formulat de reclamante a fost respins ca nefondat.

Reclamantele au declarat recurs.

În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că decizia recurată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în speță făcându-se o aplicare a prevederilor instituției ofertei urmată de acceptare așa cum este reglementată de C. com. și de actele normative conexe privatizării.

S-a arătat că din probele aflate la dosar rezultă că la oferta din 28 noiembrie 2002, reclamantele nu au primit nici o acceptare și nu au fost declarați ofertanți selectați în interiorul termenului de valabilitate al ofertei de vânzare acțiuni, respectiv de cumpărare, iar la data emiterii invitației, fax din 4 decembrie 2002, comisia de negociere nu avea mandat să negocieze sau să semneze contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

În al doilea motiv de recurs formulat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentele au susținut că instanța de apel nu a apreciat corect probele depuse de părți la dosarul cauzei.

S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și a sentinței pronunțată de instanța de fond și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Criticile formulate nu sunt fondate.

La data de 12 august 2002 prin anunțul de vânzare intimata A.P.A.P.S. a oferit spre vânzare pachetul de acțiuni deținut de SC U.A.S. SA, vânzare care urma să aibă loc prin negociere pe bază de oferte finale, îmbunătățite și irevocabile.

Consorțiul format din cele două recurente a fost singurul ofertant.

La data de 9 octombrie 2002, Comisia de negociere constatând că din documentele prezentate nu rezultă îndeplinirea în totalitate de către ofertant a criteriilor de precalificare, conform prevederilor art. 35 alin. (2) și (3) și art. 36 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002 a hotărât eliminarea ofertantului și s-a decis republicarea anunțului și reluarea procedurii de privatizare în cadrul termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 137/2002.

Din nou recurentele s-au prezentat ca ofertant unic.

După mai multe runde de negocieri prin hotărârea din 28 noiembrie 2003, A.P.A.P.S. a aprobat mandatarea comisiei de negociere pentru finalizarea negocierilor și încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni cu recurentele.

Comisia de negociere în baza mandatului acordat a intrat în consorțiul format din cele două recurente prin fax trimis la data de 4 decembrie 2992 la sediul A.P.A.P.S. pentru ziua de 5 decembrie 2002, pentru finalizarea negocierilor și semnarea contractului.

Recurentele nu au răspuns invitației, nu s-au prezentat la negocieri în ziua stabilită și nu au înștiințat despre o eventuală imposibilitate de prezentare și nici nu au propus o altă dată pentru întâlnire.

Deși cunoșteau termenul limită de valabilitate a ofertei de vânzare, 8 februarie 2003, recurentele, până la această dată nu au efectuat nici un fel de demers menit să ducă la finalizarea procesului de negociere.

În perioada 28 noiembrie 2002 - 8 februarie 2003, recurentele nu au mai comunicat cu A.P.A.P.S., nu s-au mai interesat de stadiul procedurii de privatizare, atitudine care a generat imposibilitatea intimatei de a încheia procesul verbal prevăzut de dispozițiile art. 44 alin. (6) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002.

În acest context în mod legal atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut culpa recurentelor reclamante în nefinalizarea procesului de negociere și de semnare a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni și a considerat atitudinea pasivă a acestora drept o revocare tacită a ofertei de cumpărare și, implicit un refuz tacid de semnare a contractului, situație în care s-a reținut că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 577/2002, text de lege în baza căruia a fost executată scrisoarea de garanție bancară pentru suma de 5.055.500.000 lei.

Referitor la al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentele au precizat că nu îl mai susțin.

De menționat că pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Din considerentul mai sus menționat rezultă că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care pot duce la modificarea sau casarea deciziei recurate și în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat.

În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligate recurentele la plata sumei de 14.280 lei noi (142.800.000 lei vechi) către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat conform chitanței de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele SC P.C.I. SRL Oituz și I.G. Germania, împotriva deciziei nr. 410 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurentele să plătească intimatei A.V.A.S. București suma de 14.280 RON (142.800.000 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.