Judicial audit of corporate management: scope of shareholder control rights and limits of judicial review under company law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the shareholder's appeal, reversing the lower courts' dismissals and ordering the first-instance tribunal to designate a forensic accountant to audit the defendant company's management for the period of May 2002 to May 2003. The dispute concerned a shareholder holding over 10% of the capital who sought a judicially appointed expert to analyze specific financial operations, including debts, credits, bank balances, and tax obligations, after the company denied these requests; the lower courts had rejected the claim as an abusive exercise of the right to information, arguing the audit objectives were too generic and that breaches could be addressed through an annulment action regarding the general assembly's resolutions. Ruling under Article 1332 of Law No. 31/1990 (now Article 136), the Supreme Court held that the statutory right to control is limited only by admissibility conditions, that a shareholder’s request for a specific financial audit is not presumed to be in bad faith, and that courts actively determine the factual situation regarding evidence, thus mandating the appointment of the expert to verify the specified financial data.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 1332 din Legea nr. 31/1990, art. 312 C. proc. civ; Judicial audit of corporate management: scope of shareholder control rights and limits of judicial review under company law: The dispute concerned a shareholder holding over 10% of the capital who sought a judicially appointed expert to analyze specific financial operations, including debts, credits, bank balances, and tax obligations, after the company denied these requests; the lower courts had rejected the claim as an abusive exercise of the right to information, arguing the audit objectives were too generic and that breaches could be addressed through an annulment action regarding the general assembly's resolutions. Ruling under Article 1332 of Law No. 31/1990 (now Article 136), the Supreme Court held that the statutory right to control is limited only by admissibility conditions, that a shareholder’s request for a specific financial audit is not presumed to be in bad faith, and that courts actively determine the factual situation regarding evidence, thus mandating the appointment of the expert to verify the specified financial data.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the Supreme Court's authority to modify the lower court's decision and admit the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC K.U.C. SRL, a solicitat în contradictoriu cu SC M. SA București, desemnarea unui expert pentru analiza gestiunii societății pârâte pe perioada mai 2002 – mai 2003.
Prin sentința comercială nr. 824 din 20 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea, considerând că dreptul de control al acționarilor care dețin cel puțin 10 % din capitalul social se limitează la analiza unor operațiuni de gestiune determinate și nu a întregii gestiuni a societății, iar reclamanta a acționat cu rea-credință a uzat de dreptul la informare punându-i-se la dispoziție documentele solicitate.
Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 461 din 20 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanța de apel a reținut, în esență, că cererea reclamantei reprezintă un exercițiu abuziv al dreptului de informare și control câtă vreme nu au fost determinate precis operațiunile întocmite de societate care trebuiesc verificate, iar încălcările produse prin hotărârea A.G.A. din 25 martie 2003 pot fi atacate în justiție prin acțiune în anulare.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susține că instanțele de fond au schimbat natura și înțelesul actului dedus judecății considerând că dreptul de control nu este motivat pe obiective concrete ale raportului de expertiză și apreciind abuzivă cererea care se încadrează în prevederile art. 1332 din Legea nr. 31/1990.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Dispozițiile art. 1332 din Legea nr. 31/1990 (136 al actualei reglementări) stabileau ca unul sau mai mulți acționari, deținând cel puțin 10 % din acțiunile reprezentând capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat și predat cenzorilor spre a se propune măsuri corespunzătoare.
Astfel reglementat dreptul de control poate fi cenzurat de instanță numai în privința condițiilor de admisibilitate stabilite de lege. Dacă acționarul a manifestat rea credință în exercițiul acestui drept, sancțiunea prevăzută de art. 1332 alin. (2) este obligarea acestuia să suporte onorariile experților.
Reclamanta este acționar al SC M. SA deținând mai mult de 10 % din capitalul social al societății comerciale, fiind îndreptățită astfel să exercite dreptul de control.
Prin cererea depusă la termenul din 13 ianuarie 2004, reclamanta a precizat obiectivele expertizei, pe care le-a supus aprobării instanței.
Exercitând și dreptul la informare, prevăzut de art. 1332 din lege (135 al actualei reglementări), acționarul și-a creat suspiciunea asupra modului în care a fost administrată societatea și a cerut controlul printr-o expertiză contabilă; fără ca prin aceasta să poată fi răsturnată prezumția bunei credințe. De altfel instanțele de fond au calificat nemotivat atitudinea reclamantei și au sancționat-o caracterizând astfel reaua credință a acesteia.
Nu se poate susține pertinent că obiectivele expertizei au fost generic determinate când se cere verificarea obligațiilor financiare, situația debitelor și creditelor, disponibilul bancar, modalitățile de impunere a obligațiilor față de bugetul de stat sau înregistrarea veniturilor și cheltuielilor, după cum este greșit și considerentul imposibilității instanței de a cenzura administrarea probei.
Acțiunea în exercitarea dreptului de control, este o acțiune judiciară supusă tuturor regulilor procedurale privind administrarea probelor, care dau judecătorului rol activ în determinarea situației de fapt.
Așa fiind, în temeiul dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 461 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul va schimba în tot sentința nr. 824 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului București și pe fond va admite acțiunea urmând ca tribunalul să desemneze expertul contabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC K.U.C. SRL București, împotriva deciziei comerciale nr. 461 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinței comerciale nr. 824 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Schimbă în tot sentința de fond în sensul că desemnează expert contabil ce urmează a fi nominalizat de Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2005.