Restaurant partnership termination: compensation for missing inventory and participation fee upheld, late-payment penalties rejected due to inapplicability of penalty clause post-expiration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, leaving in force the lower courts’ judgments which ordered the defendant to pay compensation for missing inventory items and a minimum guaranteed participation fee, while maintaining the rejection of the plaintiff’s claim for late-payment penalties and the defendant’s counterclaim regarding cash guarantee restitution. The dispute arose from a commercial partnership agreement for restaurant exploitation, where the plaintiff alleged the defendant failed to return the premises on time and lost inventory assets upon contract expiration, whereas the defendant sought reimbursement of a security deposit; the core legal issue was whether contractual penalty clauses remained applicable after the termination of the agreement. The court held that under Articles 251–256 of the Commercial Code, once the partnership contract expired, the parties’ relationship fell outside the scope of the initial agreement, rendering the stipulated penalty clause ineffective and precluding the award of liquidated damages for post-termination delays.
Legislator headnote
AI generatedRestaurant partnership termination: compensation for missing inventory and participation fee upheld, late-payment penalties rejected due to inapplicability of penalty clause post-expiration: La rândul ei pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata garanției în numerar în sumă de 3.115.000 lei, conform clauzelor art. 6.9 contract.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Constanța, să dispună prin hotărâre obligarea acesteia la plata sumelor de:
- 283.243.750 lei contravaloare obiecte inventar constatate lipsă la predarea restaurantului V.M.
- 31.150.000 lei sumă minimă garantată prin contractul de asociere în participațiune, actualizată cu indicele de inflație.
- 31.150.000 lei penalități de întârziere calculate până la stingerea efectivă a plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participațiune, pentru exploatarea în comun a restaurantului V.M. Că la data expirării contractului (5 iulie 2001) pârâta a refuzat să-l predea făcând acest lucru abia la 12 noiembrie 2001 și pentru aceasta pârâta datorează atât cota de participație cât și penalități de întârziere. A mai arătat că obiectele de inventar lipsesc din culpa exclusivă a pârâtei și că valoarea lor actualizată este cea precizată prin acțiune.
La rândul ei pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata garanției în numerar în sumă de 3.115.000 lei, conform clauzelor art. 6.9 contract.
Prin sentința nr. 1273/2004 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plat sumei de 28.972.593 lei cotă de participație pentru anul 2001 și 38.127.719 lei contravaloare obiecte de inventar constatate lipsă. A fost respins capătul de cerere privind obligarea la penalități și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională. Pentru a hotărî astfel Tribunalul în baza înscrisurilor de la dosar, a reținut însușindu-și și concluziile expertizei efectuate în cauză că valoarea obiectelor de inventar este de 38.127.719 lei că pe perioada anului 2001 până la data notificării expirării contractului pârâta datorează cota minimă. Că pârâta nu datorează penalități după data expirării contractului lipsind temeiul lor (clauza penală).
Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că deși garanția și nu cererea a fost achitată reclamantei de către pârâtă prin contract (art. 6.9) s-a stabilit că aceasta se restituie numai dacă pârâta nu înregistrează datorii față de reclamantă.
Apelurile declarate de părți împotriva sentinței au fost respinse, ca nefondate prin decizia Curții de Apel Constanța nr. 311 din 5 noiembrie 2001, care a reținut în considerente că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru respingerea greșită a apelului câtă vreme sentința tribunalului este nelegală și netemeinică neacordând și penalitățile de întârziere stipulate clauza penală art. 6.3 din contract.
Critica este neîntemeiată și recursul se va respinge ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Mai întâi se reține că în susținerea recursului reclamanta invocă greșit temeiuri de drept străine răspunderii contractuale art. 969; 1073; 1079 C. civ.
Între părți s-a încheiat un contract guvernat de art. 251 – 256 C. com. Este adevărat că prin clauza 6.3 părțile au prevăzut plata de penalități pentru neexecutare sau executarea cu întârziere a obligațiilor numai că odată cu expirarea contractului (5 iulie 2001) relațiile dintre părți se plasează în afara contractului cum corect au reținut ambele instanțe, astfel că, între ele clauza penală nu mai produce efecte și prin urmare pârâta nu poate fi obligată la penalități.
Față de considerentele ce preced, Curte:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.H.R. SA Eforie Nord, fostă SC E. SA, împotriva deciziei nr. 311/ COM din 5 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 octombrie 2005.