Waiver of tax late-payment penalties under Government Order 796/2000 for privatization-related debt installments

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA, prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 28 noiembrie 2001, sub nr. F/C/231/2002, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța și în contradictoriu cu pârâții, să se dispună anularea deciziei nr. 1712 din 25 octombrie 2001 și a procesului-verbal de control din 31 iulie 2001.

A precizat reclamanta că pârâții cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 796/2000, au stabilit în sarcina sa o obligație bugetară totală de 1.348.257.763 lei, că înțelege să conteste și sancțiunea contravențională, respectiv procesul-verbal de contravenție nr. 0834625 din 30 iulie 2001. A mai susținut că pârâții au refuzat să analizeze și să aplice suspendarea la plata obținută de la Ministerul Finanțelor, stabilind în acest mod o datorie în mod nelegal.

Instanța sesizată a soluționat prin încheierea de ședință din 18 martie 2002, excepția de necompetență materială, privind contestarea amenzii contravenționale, fiind admisă și declinată această cerere pentru competentă soluționare, la Judecătoria Pitești.

Prin sentința nr. 53/F/C din 29 aprilie 2002 a fost admisă acțiunea reclamantei, anulată în totalitate decizia nr. 1712/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și în parte procesul-verbal, pentru suma de 1.346.257.763 lei, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești a reținut că organele de control și apoi, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia criticată, au nesocotit atât prevederile H.G. nr. 796/2000, cât și aprobarea cu nr. 444838 din 29 decembrie, 1999 privind eșalonarea la plata acordată de Ministerul Finanțelor Publice, deși reclamanta a respectat condițiile cerute pentru această eșalonare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în nume propriu și reprezentând interesele Ministerului Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai exact că H.G. nr. 796/2000 se aplică din momentul apariției unor cereri concrete de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni, instanța aplicând greșit acest act normativ, după cum greșit a înlăturat susținerea privind aplicarea art. 82 alin. (14) din O.G. nr. 11/1996.

Analizând recursul sub aspectul motivelor de casare invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, conform considerentelor ce se vor expune.

În speță, problema de rezolvat este aceea dacă sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 796/2000, respectiv dacă reclamanta datorează majorări de întârziere pentru debitele existente la 30 iunie 2000, dacă plățile efectuate de reclamantă după această dată acopereau debite curente sau anterioare, în final dacă are o datorie la buget de 1.346.257.763 lei, cum susțin recurenții pârâți.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 796/2000, se aprobă eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare certificate de către creditorii bugetari, existente la 30 iunie 2000, și scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente acestora, pentru reclamantă, în vederea sporirii atractivității societății comerciale la privatizare.

Se mai constată că reclamanta a obținut aprobarea eșalonării la plată a sumei totale de 16.820.831.877 lei, începând cu 30 iunie 2000, aprobare dată de Ministerul Finanțelor Publice, sub nr. 444838/1999.

Este o realitate că prin H.G. nr. 796/2000 a fost aprobată hotărârea privind strategia de privatizare a reclamantei, iar conform certificatului de provatizare nr. 11, privatizarea s-a realizat la 7 decembrie 2001.

Aceste argumente demonstrează că H.G. nr. 729/2000 avea deplină aplicabilitate, astfel că în mod nelegal pârâtele.recurente au nesocotit prevederile acesteia.

Curtea constată, deci, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în acest sens fiind și Convenția nr. 181 din 13 decembrie 2002 încheiată de Ministerul Finanțelor Publice și reclamantă, prin care în baza documentației întocmite, reclamanta a fost scutită de plata majorărilor de întârziere și penalități de întârziere.

În conformitate cu considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Argeș, în nume propriu și reprezentând interesele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 53/F/C din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2003.