Privatization environmental investment compliance: statutory requirement of environmental authority confirmation versus general probative standards
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeal, modified the appellate decision to accept the appeal, and reversed the first-instance judgment to grant the plaintiff's claims in full, ordering the defendant to complete the contractual environmental investment and pay contractual penalties of 1,000,000 lei per day until compliance. The dispute involved a privatization contract where the plaintiff sought to compel the completion of assumed environmental investments and impose stipulated penalties, while the defendant argued the obligations were fulfilled or excused by force majeure. The court ruled that lower instances erred in relying on generic accounting reports and works statements to prove performance; instead, they failed to adhere to mandatory public law requirements that specific environmental investments are only considered realized upon the submission of a certificate confirmed by the competent environmental authority. The decisive legal basis comprised Articles 11 and 12 of Government Emergency Ordinance No. 25/2002 and Article 6 of Government Decree No. 489/2003, which establish the specific evidentiary standard for environmental compliance, alongside Civil Code provisions on contractual liability and force majeure, which did not apply to the defendant’s failure to meet the statutory proof requirement.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 167 C. proc. civ, art. 969 C. civ, art. 1073 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Privatization environmental investment compliance: statutory requirement of environmental authority confirmation versus general probative standards: The dispute involved a privatization contract where the plaintiff sought to compel the completion of assumed environmental investments and impose stipulated penalties, while the defendant argued the obligations were fulfilled or excused by force majeure. The court ruled that lower instances erred in relying on generic accounting reports and works statements to prove performance; instead, they failed to adhere to mandatory public law requirements that specific environmental investments are only considered realized upon the submission of a certificate confirmed by the competent environmental authority. The decisive legal basis comprised Articles 11 and 12 of Government Emergency Ordinance No. 25/2002 and Article 6 of Government Decree No. 489/2003, which establish the specific evidentiary standard for environmental compliance, alongside Civil Code provisions on contractual liability and force majeure, which did not apply to the defendant’s failure to meet the statutory proof requirement.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the admission of the cassation appeal and the modification of the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2274/ CA din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva pârâtului A.D.
Reclamanta a formulat apel care, prin decizia civilă nr. 42/ A din 25 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, raportat la art. 167 și urm. C. proc. civ., prima instanță a concluzionat legal, pe baza raportului de expertiză contabilă, a protocolului din 16 februarie 2001, a raportului cenzorilor din 2 iunie 2001 și a situației de lucrări emisă de SC O.C.I. SRL că, pârâtul și-a îndeplinit obligația de a realiza investițiile de mediu prevăzute în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni.
Reclamanta a formulat recurs motivat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 25/2002 și art. 6 din H.G. nr. 489/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002, potrivit cărora investiția de mediu se dovedește cu certificat emis conform art. 11 din O.G. nr. 25/2002 și confirmat de autoritatea de mediu, dovada impusă de lege care nu s-a făcut, după cum nici faptul că pârâtul a fost în imposibilitate de a realiza investițiile, apărările acestuia neputând fi circumscrise unor cazuri de forță majoră.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 12 din O.G. nr. 25/2002 în cazul investițiilor asumate pentru protecția mediului, certificatul prevăzut la art. 11 va fi însoțit obligatoriu de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea de către societatea privatizată a prevederilor legale referitoare la protecția mediului și, după caz, îndeplinirea obligațiilor de protecție a mediului cu termene de realizare împlinite până la scadența prevăzută în contract.
Neprezentarea confirmării autorității de mediu competente, astfel cum este prevăzută la art. 12 este considerată ca nerealizare a investițiilor pentru protecția mediului, potrivit art. 6 din H.G. nr. 489/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002.
Față de aceste dispoziții legale, în mod greșit, instanța de apel, raportându-se la art. 167 C. proc. civ., a concluzionat că probele administrate sunt suficiente încălcând astfel norme imperative potrivit cărora, în această materie, probațiunea nu se poate face prin orice mijloace.
Cât privește apărarea potrivit căreia realizarea unora dintre investiții nici nu ar constitui o măsură fiabilă, nu reprezintă caz de forță majoră pentru a exonera de răspundere, încât potrivit art. 969 C. civ., raportat la art. 1073 C. civ., acțiunea formulată de către reclamantă de obligare la efectuarea investiției de mediu prevăzută în art. 8.9.7 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, cu termen scadent la 20 martie 2001, sub sancțiunea plății de daune cominatorii este fondată.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica decizia și se va admite apelul formulat de reclamantă, schimbându-se sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 42/ A din 25 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, modifică decizia și admite apelul formulat de A.V.A.S. București, împotriva sentinței civile nr. 2274/CA/2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, schimbă sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să realizeze investiția conform contractului de privatizare și la 1.000.000 lei pe zi cu titlu de daune cominatorii până la îndeplinirea obligației.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2005.