Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4044/2005 AI generated

Commercial Interest Calculation: Statutory Binding of Cassation Instructions Under Art. 315(1) CPC and State Treasury Financial Operations

Case Number Decizia nr. 4044/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal, upholding the Court of Appeal's decision that had previously reduced the defendant's liability for late payment interest to 494,635,567 lei and eliminated the award of procedural costs, thereby leaving the defendant obliged only to pay that specific interest sum. The dispute, a commercial action filed in 2000, concerned the plaintiff’s claim for unpaid dividends from 1996 and 1997 and associated moral interest, challenging a lower court's dismissal of the interest claim due to prescribed rights and legal errors in calculation. The court applied Article 315(1) of the Civil Procedure Code, determining that the lower courts were bound by the Supreme Court's 2002 cassation instructions to calculate interest based exclusively on the rates of the current account bank and Article 9(61) of Law no. 99/1999, which mandates public institutions to conduct financial operations via state treasuries, thereby rejecting the plaintiff's argument for a higher interest rate based on general bank lending rates.

Legislator headnote

AI generated

art. 1082 C. civ, art. 296 C. proc. civ, art. 315 alin. (1) C. proc. civ; Commercial Interest Calculation: Statutory Binding of Cassation Instructions Under Art. 315(1) CPC and State Treasury Financial Operations: The dispute, a commercial action filed in 2000, concerned the plaintiff’s claim for unpaid dividends from 1996 and 1997 and associated moral interest, challenging a lower court's dismissal of the interest claim due to prescribed rights and legal errors in calculation. The court applied Article 315(1) of the Civil Procedure Code, determining that the lower courts were bound by the Supreme Court's 2002 cassation instructions to calculate interest based exclusively on the rates of the current account bank and Article 9(61) of Law no. 99/1999, which mandates public institutions to conduct financial operations via state treasuries, thereby rejecting the plaintiff's argument for a higher interest rate based on general bank lending rates.

Keywords

AI generated
calculation of interest banking law costs of late payment commercial accounting public lending right commercial dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for dismissing the appeal as unfounded because the lower courts were bound by the instructions of the cassation court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 februarie 2000, reclamantul F.P.S. (A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Constanța, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.394.642.000 lei dividende datorate pe anul 1996 și 1997 și 1.116.167.820 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Prin sentința nr. 1417 din 19 mai 2000, Tribunalul Constanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru dividendele pe anul 1996, în sumă de 1.321.134.000 lei, a admis acțiunea reclamantei, în parte și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 73.508.000 lei dividende pe anul 1997, respingând acțiunea ca prescrisă pentru dividendele pe anul 1996 și ca nefondată pentru daunele interese moratorii.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 893 din 16 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare pentru dividendele pe anul 1996, menținând pretențiile pentru anul 1997.

În fond, după casare, Tribunalul Constanța prin decizia nr. 649 din 21 martie 2001, a respins acțiunea reclamantei pentru dividendele în sumă de 1.321.134.000 lei pentru anul 1996, ca rămasă fără obiect, reținând că pârâta a făcut dovada achitării lor.

Reclamanta a formulat apel împotriva acestei decizii, care a fost respins prin decizia nr. 623 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.075.020.476 lei daune moratorii, pentru întârzierea la plata dividendelor pretinse prin acțiune.

Prin decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței instanței de fond pe care o casează în parte cu privire la daunele-noratorii și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, sub acest aspect și a menținut dispozițiile privind dividendele.

Cauza a fost înregistrată sub nr. R.1702/2003 la Tribunalul Constanța.

Prin sentința nr. 4108 din 17 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă în parte cererea privind acordarea daunelor interese moratorii pârâta a fost obligată la suma de 494.635.567 lei daune interese moratorii. Daunele interese moratorii definite în doctrină ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferea ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor, își au temeiul juridic în textul art. 1082 C. civ., iar în materie comercială curgerea lor este direct legată de împlinirea termenului scadenței.

Instanța a reținut că reclamanta a probat atât temeiul de raportare la criteriul dobânzilor practicate de B.R.D. (a avut cont curent deschis la B.R.D.) cât și respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (61) cuprinse în modificările aduse ordonanței prin Legea nr. 99/1999 dispoziții care obligă instituțiile publice să deruleze operațiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului.

Împotriva sentinței nr. 4108 din 7 mai 2004 a Tribunalului Constanța, au declarat apel reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC C. SA Constanța.

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului în sensul schimbării hotărârii, conform art. 296 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata diferenței de daune interese moratorii și a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente anului 1996 (1.075.020.467 lei) și respectiv 41.147.345 lei (daune interese moratorii pentru anul 1997).

Pârâta SC C. SA Constanța a solicitat schimbarea în parte a sentinței instanței de fond privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 32.000.000 lei.

Prin decizia nr. 284 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. București și a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Constanța, a modificat în parte hotărârea, în sensul înlăturării măsurii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, cu privire la apelul reclamantei, că cererea a fost admisă corect pentru 494.635.567 lei daune moratorii, astfel cum a arătat Curtea Supremă de Justiție în decizia de casare, că se pot pretinde numai sume existente în contul curent și anume dobânda la vedere practicată de banca care o deservește.

Cu privire la apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut cheltuieli de judecată.

Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, cu titlu de daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anilor 1996 și 1997.

Recursul declarat de reclamantă este nefondat, deoarece instanța de fond, rejudecând cauza, a analizat cererea de chemare în judecată sub aspectul daunelor moratorii astfel cum a decis secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002.

Având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, îndrumările instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, corect instanțele de fond și apel au analizat pretențiile reclamantei, recursul declarat în cauză nu este fondat și va fi respins, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 284 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 26.180.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 iunie 2005.