Cassation dismissed: late payment penalties extinguished by total conventional set-off in electricity supply contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s cassation appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision that rejected the initial claim and leaving in force the order obliging the plaintiff to pay the defendant’s judicial costs. The dispute concerned a claim for late payment penalties arising from delayed settlement of electric energy supply invoices, where the supplier argued that a prior contractual set-off did not extinguish the autonomous penalty obligations. The decisive legal basis relied on the interpretation of the written set-off instrument, which the court found to constitute a total conventional set-off extinguishing the entire debt including penalties, as the parties did not expressly reserve or specify any remaining obligations or partial nature of the set-off in the agreement.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Cassation dismissed: late payment penalties extinguished by total conventional set-off in electricity supply contract: Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E. SA, sucursala D.F.E.E. Deva, a solicitat obligarea pârâtei C.N.H. SA – E.M.L. la plata sumei de 222.298.196 lei majorări de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere.
Motivându-și cererea, reclamanta arată că a furnizat energie electrică pârâtei, în baza contractului dintre părți dar pârâta a achitat cu întârziere facturile emise pe perioada 31 august 2000 – 30 septembrie 2000, astfel încât s-au calculat majorări de întârziere.
Judecătoria Petroșani, prin sentința civilă nr. 1021 din 10 martie 2004 a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 222.298.196 lei majorări de întârziere pentru perioada 31 august 2000 – 30 septembrie 2000 și 40.558.770 lei majorări de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a facturii din 31 august 2000.
A fost obligată pârâta la 15.258.050 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice; reclamanta și-a exercitat obligațiile, pe când pârâta a întârziat plata.
Debitoarea a propus și reclamanta a acceptat ca modalitate de plată compensarea care însă nu influențează penalitățile care au un regim distinct și autonom.
S-a mai reținut că acțiunea nu este prescrisă, în raport de recomandata din 29 august 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând că acțiunea este prematură nefiind respectată procedura concilierii.
De asemenea, este criticată sentința pretinzându-se că, odată încheiată procedura de compensare între părți, toate pretențiile reciproce s-au stins.
Curtea de Apel Alba, prin decizia civilă nr. 198 din 18 iunie 2004 a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința și a respins acțiunea reclamantei obligând-o pe aceasta la 7.306.639 lei cheltuieli de judecată către pârâtă reținând că între părți a avut loc o compensare totală a datoriilor incluzând și penalitățile.
Cum din cuprinsul înscrisului constatator al compensării nu rezultă nici o clauză referitoare la plata penalităților, interpretarea dată este aceea că părțile au înțeles să compenseze în totalitate întregul debit.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că, în mod greșit s-a considerat compensarea ca fiind totală, adică incluzând și penalitățile; recurenta arată că este o compensare convențională și în ordinele de compensare nu sunt cuprinse decât valorile facturilor și nu se face vorbire despre nici o exonerare de la plata majorărilor.
Cu privire la art. 17 pct. 2 din contract recurenta precizează că nu a procedat la întreruperea furnizării energiei electrice după 15 zile de la aplicarea majorărilor pentru că acesta este un drept al furnizorului și nu o obligație și nu exista interes economic pentru o asemenea variantă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Între părți a intervenit compensarea convențională a datoriilor.
Dacă această compensare nu ar fi fost totală părțile ar fi menționat în ordinul de compensare din 19 septembrie 2000 ce se mai datorează, cu ce titlu și că se face o compensare parțială.
Ori, astfel cum reține instanța de apel, facturile care au făcut obiectul compensării au fost înregistrate la reclamantă odată cu procesul-verbal de compensare, ceea ce arată că pârâta nu este în culpă pentru întârzierea cu care s-a făcut compensarea.
Aceeași situație rezultă și adresa din 20 august 2003, din dosarul de fond, prin care se subliniază de către pârâtă că plata facturilor se face prin compensare iar acceptul pârâtei a fost comunicat în timp util, astfel că întârzierea finalizării compensărilor nu se datorează pârâtei.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SA, sucursala D.F.E.E. Deva, împotriva deciziei nr. 198/ A din 18 iunie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iunie 2005.