Negative declaratory action inadmissible where claimant could realize property rights through other procedural remedies
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the Court of Appeal’s decision that had reversed the first instance court’s recognition of ownership for the claimant, thereby leaving the Court of Appeal’s dismissal of the negative declaratory action in force. The dispute concerned a negative declaratory action initiated by a company in judicial liquidation to establish that a counterparty lacked ownership rights over two fuel tanks found on the claimant’s premises and recorded in its books, whereas the counterparty asserted ownership based on a forced sale by judicial auction. The High Court affirmed that the action was inadmissible under Article 111 of the Code of Civil Procedure because the claimant, who had the means to bring an action to realize its right or seek the annulment of the auction minutes, erroneously relied on a declaratory action, which is only permissible when the claimant cannot otherwise demand the realization of the right and the procedural conditions for such an action are cumulatively met.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Negative declaratory action inadmissible where claimant could realize property rights through other procedural remedies: Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți și corect a apreciat că acțiunea în constatare a reclamantei este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6234 din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar, cu sediul social în Constanța în contradictoriu cu C.N.A.P.M. SA Constanța, cu sediul social în Constanța, în sensul că a constatat că pârâta nu are nici un drept de proprietate asupra rezervoarelor de combustibil aflate în incinta depozitului carburanți situat în incinta P.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe calea acțiunii în constatare negativă, pârâta a fost provocată să-și exhibe titlul de proprietate asupra rezervoarelor, înregistrate scriptic în patrimoniul reclamantei. Pârâta a invocat lucrările dosarului de executare al Tribunalului Constanța, susținând că a dobândit rezervoarele în urma vânzării prin licitație, conform procesului verbal de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc la data de 27 iulie 2000. Actul de executare silită invocat de către pârâtă nu poate constitui titlu de proprietate, iar înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei nu are relevanță, știut fiind că această formalitate are numai rolul de a asigura publicitatea și opozabilitatea față de terți.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 26/ COM din 17 februarie 2005 a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Constanța, secția comercială în soluționarea cauzei și a admis apelul declarat de pârâtul C.N.A.P.M. SA Constanța, împotriva sentinței civile nr. 6234 din 7 iulie 2004, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția comercială, schimbând în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că se impune respingerea excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Constanța, secția comercială, excepție ridicată de apelantă, deoarece caracterul comercial al cauzei este determinat în principal de calitatea de comercianți a părților implicate în litigiu, iar izvorul juridic dedus judecății, acțiune în constatare negatorie, este izvorâtă din actele și faptele legate de executarea silită inițiată de apelantă în baza unor hotărâri judecătorești pronunțate în materie comercială.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece în speță, instanța de fond avea obligația de a examina aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., știut fiind că pe calea unei acțiuni în constatare reclamantul nu se află în situația de a-și constitui un titlu de proprietate.
Pe calea acestei acțiuni în constatare, negativă, pârâta a fost provocată să-și exhibe titlul de proprietate asupra rezervoarelor înregistrate, după cum a susținut reclamanta, scriptic în patrimoniul acesteia. Procesul verbal de adjudecare din 27 iulie 2000 nu a fost desființat în condițiile legii, astfel că, simpla posesie și plată a celor două rezervoare valorează ca un titlu de proprietate pentru apelantă atâta timp cât, procedurile privind executarea silită au fost pe deplin respectate și nu s-a formulat contestație la executare silită efectuată de executorul judecătoresc.
Împotriva deciziei civile nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar E.D., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, acțiunea nu a fost formulată pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantei iar acțiunea în constatare negativă a avut ca scop constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei asupra rezervoarelor în discuție, precum și aspectul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă C.N.A.P.M. SA Constanța la data de 3 iunie 2005 a depus note scrise, cu caracter de întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de excepția lipsei de interes invocată de intimata pârâtă dar și de criticile formulate în cererea de recurs de reclamantă, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Interesul reclamantei C.N.M. R. SA, în lichidare, este evident în promovarea unei asemenea acțiuni și el rezultă chiar din motivarea cererii de chemare în judecată și anume că, în exercitarea atribuțiilor legale, lichidatorul a procedat la inventarierea bunurilor existente în patrimoniul reclamantei, a luat măsuri de conservare a lor și cu ocazia inventarierii a constatat existența faptică a celor două rezervoare, care sunt înregistrate scriptic în patrimoniul companiei în lichidare.
Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți și corect a apreciat că acțiunea în constatare a reclamantei este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acțiunea reclamantei, ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare. Apare neîndoios că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poate cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare, în speță, nu a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care reclamanta le are pentru a-și realiza dreptul său.
Pentru aceste rațiuni urmează a respinge excepția invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.M. R. SA prin lichidator judiciar E.D., împotriva deciziei civile nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția invocată de intimata pârâtă, prin întâmpinare.
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.M. R. SA, prin lichidator judiciar E.D., împotriva deciziei nr. 26/ COM din 17 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2006.