Fuel credit interest liability under O.U.G. 78/2002 and limits of material error review in cancellation complaints

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 iunie 2003 la Tribunalul Bacău, reclamanta SC T. SA, sucursala E.B., a chemat în judecată pârâtele C.L.O. și SC E. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata în solidar a sumei de 6.145.305.890 lei, costuri aferente ratelor de capital la creditele angajate pentru finanțarea achiziționării de combustibil, anterior datei de 31 mai 2002.

În susținerea cererii sale reclamanta a arătat că în baza H.G. nr. 104 din 7 februarie 2002 s-au transmis aparate de măsură din patrimoniul său în cel al unităților administrative locale și proprietatea privată a statului.

Prin consecință, în temeiul O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002 art. 4 alin. (1) pârâtele datorează ratele de capital și costurile aferente.

Prin sentința nr. 2729 din 29 octombrie 2003, Tribunalul a respins acțiunea cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002. S-a mai reținut și că din înscrisurile depuse rezultă achiziționarea combustibilului anterior datei de 31 mai 2001 și lipsa dovezilor că l-ar fi predat pârâtelor.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, apel pe care prin decizia nr. 168 din 28 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 594/2004, Curtea de Apel Bacău l-a admis în parte și a schimbat sentința în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamantei sumele reprezentând costuri ale creditelor angajate pentru procurarea combustibilului, dar în limita sumei de 5.950.151.300 lei stabilită prin expertiza dispusă de instanță.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele C.L.O. și SC E. SRL Onești, ambele criticând-o pentru greșita interpretare de către Curtea de apel a art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 643/2002, în sensul că pentru a fi obligate pârâtele la plată se cerea condiția achiziționării combustibilului anterior datei de 31 mai 2005 și unitățile nou înființate.

Prin decizia nr. 3362 din 2 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 10389/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile pentru motivele invocate și modificând decizia nr. 168 din 28 iulie 2004 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 2729 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei ultime hotărâri (irevocabile) a formulat contestație în anulare reclamanta intimată SC T. SA București, sucursala E.B., contestație întemeiată pe dispozițiile art. 318 (11) teza I-a C. proc. civ., susținând că instanța a comis o eroare materială cu prilejul soluționării recursului.

În motivarea contestației contestatoarea invocă greșita interpretare de către instanța de recurs a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002 pe de o parte. Pe de altă parte se invocă greșita interpretare a probelor ceea ce a dus la reținerea unei situații de fapt alta decât cea care rezultă din înscrisurile de la dosar.

Așa cum ușor se poate constata din formularea celor două critici, (reținute în esență supra) ambele dacă ar fi reale ar constitui erori de judecată și nu erori materiale care să facă admisibilă calea de atac la care a recurs contestatoarea.

Nefiind întrunit cazul prevăzut de temeiul de drept invocat prin contestație, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA București, sucursala E.B., împotriva deciziei nr. 3362 din 2 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 10389/2004.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.