Offset of material costs against sub-contractor debts in construction works and validity of final acceptance certificate

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S.C.E.C. Sibiu. De asemenea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Sibiu cu sediul social în Sibiu împotriva pârâtei S.C.E.C. Sibiu cu sediul social în Sibiu. Prin sentința civilă nr. 2850/ C din 27 octombrie 2004 a fost admisă cererea în completarea sentinței civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, formulată de petenta S.C.E.C. Sibiu în sensul că, în baza art. 246 C. proc. civ. se ia act de renunțarea reclamantului SC I. SRL la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA București și C.C.E.C. București.

În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că la data de 19 mai 1994 între pârâta SC S.J.C.E.C. Sibiu și pârâta SC H. SA București în calitate de antreprenor general a intervenit contractul economic, iar ulterior între pârâta SC H. SA București în calitatea de antreprenor general și reclamanta SC I. SRL Sibiu a intervenit contractul de subantrepriză având același obiect, executarea de lucrări instalații tehnico-edilitare la obiectivul sediul S.C.E.C. Sibiu. Potrivit anexei 2 la contractul de subantrepriză s-a stabilit că derularea plăților să se facă direct între investitor, societatea pârâtă și subantreprenor, societatea reclamantă, iar valoarea lucrărilor care fac obiectul contractului să fie evaluată conform proiectului și să se corecteze în mod corespunzător pe baza modificărilor survenite ulterior. S-a întocmit un raport de expertiză contabilă din care rezultă situațiile de lucrări întocmite, vizate și modificate de responsabilii tehnici ai părților, facturile fiind întocmite conform reglementărilor legale.

Contractul și-a încetat efectele între părți numai la data de 21 septembrie 2001, data întocmirii procesului verbal de recepție finală, semnat de investitor, semnătură care confirmă că lucrările au fost executate.

Urmare a verificării sumelor ce fac obiectul facturilor litigioase expertul a concluzionat că diferența între sumele facturate de către societatea reclamantă SC I. SRL și cele plătite de S.C.E.C. Sibiu este de 405.608.370 lei, după cum a susținut reclamanta. De asemenea refuzul de plată al pârâtei S.C.E.C. Sibiu este justificat de faptul că a achiziționat și a plătit instalații, obiecte și materiale pe care le-a predat reclamantei, iar aceasta, conform contractului, trebuia să le scadă din situațiile de lucrări sau să le monteze în totalitate în clădirea pârâtei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 36/ A din 23 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța de apel a stabilit că în principal, situația reală a fost verificată în teren de pârâta S.C.E.C. Sibiu și reprezentanții reclamantei, astfel că în mod corect prima instanță a luat în considerare situațiile contabile coroborate cu actele reale administrate de părți. În contractul de subantrepriză s-a prevăzut că valoarea contractului se corectează în mod corespunzător pe baza modificărilor survenite la contractul bază încheiat între antreprenorul general și investitor. Prin procesul verbal de recepție din 21 septembrie 2001 pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările efectuate și lucrările executate de reclamantă corespunzător, astfel că în această situație au devenit aplicabile prevederile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 și ca urmare după această recepție reclamanta a mai executat lucrări la obiectivul contractului dar fără ca în procesul verbal de recepție finală să fie specificat faptul că beneficiarul mai are de achitat vreo sumă de bani reclamantei.

Ca urmare a clauzei cuprinse în contract la art. 3 și 6 pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat din situațiile de lucrări întocmite de reclamantă contravaloarea materialelor achiziționate de această pârâtă. De asemenea pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat să plătească contravaloarea unor materiale neutilizate și care nici nu i-au fost predate, astfel că nu datorează nici manopera și nici contravaloarea cotei de deviz.

Privitor la toate pretențiile formulate de apelantă cu trimitere directă la situații de lucrări și facturi, acestea au fost lămurite pe deplin de răspunsurile date în cadrul expertizei contabile.

Împotriva deciziei civile nr. 36/ A din 23 februarie 2005, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta SC I. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că au fost încălcate normele de drept privind recepția lucrărilor de construcții, a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății s-au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora prin aceea că a fost interpretat greșit procesul verbal de recepție din 21 septembrie 2001 în care au fost menționate o serie de lucrări calitativ necorespunzătoare și care trebuiau remediate. De asemenea hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, verificările facturilor nu corespund realității, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 – 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.C.E.C. Sibiu a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. SRL îl constituie obligarea pârâtei S.C.E.C. Sibiu la plata sumelor de 405.608.370 lei cu titlu de debit neachitat și de 1.979.798.346 lei cu titlu de penalități la debitul neachitat.

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului economic din 19 mai 2004 completat de contractul de subantrepriză, prin care la art. 11.2 prevede că lucrările executate trebuie să fie dovedite prin situații de lucrări urmate de facturi care se plătesc în termen de 15 zile lucrătoare de la primire, precum și regimul sancționator care intervine în cazul neîndeplinirii clauzelor contractuale.

Relevanță juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil O.R., care amplu motivat și bine argumentat a clarificat, prin răspunsurile precise, toate aspectele de natură litigioasă ridicate de părți. Apare cât se poate de evident că refuzul de plată al S.C.E.C. Sibiu este justificat de împrejurarea că a achiziționat și plătit instalații, obiecte și materiale pe care le-a predat reclamantei, care conform contractului, trebuia să le scadă din situațiile de lucrări sau să le monteze în totalitate în clădirea pârâtului, iar în contextul procesului verbal de recepție finală nu se face nici o remarcă în legătură cu sumele rămase nedecontate.

Bine motivat, instanța de apel a interpretat că prin procesul verbal de recepție finală din 21 septembrie 2001 (dosarul de fond) pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările de construcții și instalații executate ca fiind corespunzătoare.

Rațiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC I. SRL cu sediul social în Sibiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 36/ A din 25 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 ianuarie 2006.