Nullity of appeal for lack of statutory grounds of illegality in civil litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, leaving the appellate court’s decision in force and final; the case involved a civil dispute where the court of appeals had previously dismissed a claim as inadmissible based on procedural non-compliance. The appellant failed to articulate any statutory grounds of illegality in the appeal, instead merely describing the factual background of the underlying dispute, which violated mandatory procedural requirements. Relying on Articles 3021(c) and 306 of the Civil Procedure Code, the supreme court determined that an appeal lacking specified grounds for illegality is subject to a public order sanction of nullity, rendering the procedural challenge invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 3021 lit. c) C. proc. civ, art. 306 C. proc. civ; Nullity of appeal for lack of statutory grounds of illegality in civil litigation: The appellant failed to articulate any statutory grounds of illegality in the appeal, instead merely describing the factual background of the underlying dispute, which violated mandatory procedural requirements. Relying on Articles 3021(c) and 306 of the Civil Procedure Code, the supreme court determined that an appeal lacking specified grounds for illegality is subject to a public order sanction of nullity, rendering the procedural challenge invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the reasoning immediately preceding the dispositive as the substantive ground requiring the appeal to contain specific grounds of illegality.
Cited in the reasoning immediately preceding the dispositive as the procedural basis for declaring the appeal null due to lack of motivation within the legal timeframe.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 63 din 5 mai 2005, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul R.T. în contradictoriu cu intimatul O.R.C.B. București.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că nu au fost respectate prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, respectiv, reclamantul nu a comunicat pârâtei cererea de chemare în judecată, înscrisurile pe care se întemeiază și după caz, interogatoriul, deși avea această obligație, potrivit legii.
La data de 26 iulie 2005, reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de apel, fără a indica temeiul de drept.
Din motivarea formulată în cererea de recurs, reclamantul nu face critici cu privire la nelegalitatea sentinței atacate ci învederează instanței situația de fapt a terenului câștigat prin licitația publică din data de 25 ianuarie 2001, potrivit procesului verbal de punere în posesie din 11 iulie 2001.
Curtea, reținând că recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, potrivit prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., că potrivit art. 306 C. proc. civ. recursul se constată nul dacă nu este motivat în termen, că potrivit alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, va aplica sancțiunea nulității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul R.T., împotriva sentinței nr. 63 din 5 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.