Unlawful detention compensation: application of criminal procedure liability for judicial error and discretion in quantifying moral damages
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeals filed by the Ministry of Public Finance and the Prosecution Service, rendering the appellate decision irrevocable, which upheld the obligation of the State to pay 700,000,000 lei in moral damages to the claimant for five months of unlawful detention. The dispute involved a civil action for compensation arising from a judicial error, specifically an arrest and criminal proceedings from which the claimant was ultimately found not guilty, with the state entities arguing the action was unfounded and the evidence was misinterpreted. Relying on Article 504 of the Code of Criminal Procedure and Article 48(3) of the Constitution, the court affirmed the state's liability for judicial errors and rejected the arguments that the lower courts misapplied the law or misinterpreted the evidence, noting that the quantification of moral damages remains at the discretion of the trial courts based on the specific circumstances of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 504 alin. (2) C. proc. pen, art. 304 pct. 11 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 504 C. proc. pen, art. 48 alin. (3) din Constituție; Unlawful detention compensation: application of criminal procedure liability for judicial error and discretion in quantifying moral damages: În primul rând este de reținut că întreaga motivare a recursului se referă la netemeinicia acțiunii, motiv de recurs care s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text de lege care a fost abrogat însă prin O.U.G. nr. 138/2000 intrată în vigoare la 2 mai 2001 și în consecință nu se poate analiza recursul fondat pe acest motiv.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă astfel cum a fost precizată înregistrată sub nr. 2433/2000 pe rolul Tribunalului București, secția a IV – a civilă, reclamantul O.M.V. a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 700.000.000 lei reprezentând daune morale pentru arestarea nelegală timp de 5 luni de zile.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin această arestare nelegală i s-au adus grave prejudicii materiale și morale în urma procesului penal cât și după eliberarea sa.
După un prim ciclu procesual ca urmare a casării cu trimitere de către Curtea Supremă de Justiție a sentinței civile nr. 651 din 15 iunie 2000 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă, și a deciziei nr. 643 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă, prin sentința civilă nr. 1861 din 19 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV–a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.M.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a obligat la 500.000.000 lei daune morale către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că suma de 500.000.000 lei este acoperitoare pentru lipsirea reclamantului de libertate, drept fundamental al omului, fiind îndeplinite prevederile art. 504 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul O.M.V., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Prin decizia nr. 479 din 25 martie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 1861 din 15 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă.
A admis apelul declarat de reclamantul O.M.V. și a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 700.000.000 lei daune morale către reclamant. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a fost victima unei erori judiciare, fiind arestat pe nedrept pentru săvârșirea unei fapte grave, de care s-a dovedit a nu fi vinovat. Criticile Ministerului Public și ale Ministerului Finanțelor Publice fiind neîntemeiate pentru considerentele legate de grave suferințe ale reclamantului lipsit pe nedrept de libertate.
În contra acestei decizii au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Întrucât în ambele recursuri se invocă aceleași motive de recurs, acestea vor fi analizate împreună.
În primul rând este de reținut că întreaga motivare a recursului se referă la netemeinicia acțiunii, motiv de recurs care s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text de lege care a fost abrogat însă prin O.U.G. nr. 138/2000 intrată în vigoare la 2 mai 2001 și în consecință nu se poate analiza recursul fondat pe acest motiv.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” se reține că, criticile invocate în cele două recursuri se referă la greșita interpretarea a probelor și nicidecum la aplicarea greșită a legii.
Astfel, temeiul de drept al acordării daunelor morale este corect reținut de către instanțe, ca fiind art. 504 C. proc. pen., care instituie o răspundere a statului pentru arestarea pe nedrept a unei persoane.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral încercat de reclamant nu se pot produce probe, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale rămânând la latitudinea instanței de judecată în raport de coordonatele fiecărei spețe în parte, de aceea daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte.
Deci hotărârile s-au pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
De menționat că acest principiu de reparare a prejudiciului de către stat pentru erori judiciare este un principiu constituțional prevăzut de art. 48 alin. (3) din Constituție.
În cazul în speță, reclamantul a stat arestat nelegal timp de 5 luni.
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curte de Apel București, precum și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 479 din 25 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.