Tax reimbursement upheld: annulment appeal rejected, ministries ordered to pay indexed income tax refund on transfer aid.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as unfounded the Prosecutor General's appeal for annulment (recurs în anulare) against the civil decision of the Iași Tribunal, thereby upholding that decision and ordering that the defendant ministries pay the former police officer the sum of ROL 70,157,098, indexed for inflation, as reimbursement of income tax unlawfully withheld from the cash aid paid on her transfer to the reserve/pension on 28 March 2000. The case concerned a tax-reimbursement claim challenging the taxability of the monetary aid granted under Article 31 of Law No. 138/1999, the court having to decide in the annulment proceeding whether the appellate tribunal wrongly applied a rule already abrogated by Government Ordinance No. 73/1999 on income tax. The Court held that the appeal was admissible despite the interim legal changes (O.U.G. No. 58/2003) because the challenged decision had become irrevocable earlier, and on the merits it upheld the tribunal's ruling: Article 31 of Law No. 138/1999 was in force at the date of retirement, was not repealed by Article 86 of O.G. No. 73/1999, and the tax exemption for such resettlement aid continued until the later amendment by O.U.G. No. 136/2000, which only altered the calculation base from gross to net salary. No essential breach of law or grave unjustness under Article 330 C.P.C. was found, so the annulment appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 31 din Legea nr. 138/1999, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, art. 725 alin. (4) C. proc. civ, art. 330 C. proc. civ, Art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003; Tax reimbursement upheld: annulment appeal rejected, ministries ordered to pay indexed income tax refund on transfer aid: The case concerned a tax-reimbursement claim challenging the taxability of the monetary aid granted under Article 31 of Law No. 138/1999, the court having to decide in the annulment proceeding whether the appellate tribunal wrongly applied a rule already abrogated by Government Ordinance No. 73/1999 on income tax. The Court held that the appeal was admissible despite the interim legal changes (O.U.G. No. 58/2003) because the challenged decision had become irrevocable earlier, and on the merits it upheld the tribunal's ruling: Article 31 of Law No. 138/1999 was in force at the date of retirement, was not repealed by Article 86 of O.G. No. 73/1999, and the tax exemption for such resettlement aid continued until the later amendment by O.U.G. No. 136/2000, which only altered the calculation base from gross to net salary. No essential breach of law or grave unjustness under Article 330 C.P.C. was found, so the annulment appeal was rejected as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for assessing whether the decision violated the law or was manifestly ill-founded, supporting the rejection of the appeal as unfounded.
Corroborated with Art. 725 alin. (4) C. proc. civ. to establish the admissibility of the appeal against the decision rendered before the ordinance's entry into force.
Corroborated with Art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 to establish the admissibility of the appeal.
Full text
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 septembrie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă această instanță împotriva deciziei civile nr. 781 din 23 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Iași.
S-a susținut că această hotărâre încalcă în mod esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este și vădit netemeinică.
A fost atașat dosarul cauzei, Înalta Curte reținând în esență următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Iași, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași obligarea acestora la plata sumei de 68.871.637 lei reprezentând impozit nelegal perceput la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, actualizată în raport cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost trecută în rezervă la data de 28 martie 2000, beneficiind de prevederile art. 31 din Legea nr. 138/1999.
Ministerul de Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, precum și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 23708 din 2 decembrie 2002, a respins atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție cu motivarea că impozitarea ajutorului bănesc s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 781 din 23 mai 2003 a Tribunalului Iași; a fost modificată în totalitate hotărârea, admițându-se atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție și dispunându-se obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 70.157.098 lei reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății.
Tribunalul a reținut în esență că ajutorul la trecerea în rezervă nu intră în categoria surselor de venit supuse impozitării, fiind incidente prevederile art. 31 din Legea nr. 138/1999.
Prin recursul în anulare s-a susținut în principal că instanța de recurs a aplicat dispoziții care la data soluționării cauzei erau abrogate. Astfel, s-a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, reglementare derogatorie cu caracter special care înlătură incidența art. 31 din Legea nr. 138/1999. Drept urmare, la data când s-a născut pentru reclamantă dreptul la plăți compensatorii și ajutoare, care coincide cu data pensionării, acestea nu mai erau scutite de impozit.
Pe de altă parte, cum ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, conform prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Pe parcursul soluționării recursului în anulare s-a făcut dovada că obligația stabilită prin decizie în sarcina pârâților a fost integral stinsă prin plată.
Cu prilejul dezbaterii recursului în anulare intimata-reclamantă a formulat excepția inadmisibilității acestuia în raport de împrejurarea că a fost declarat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003.
Examinând cu prioritate această excepție, care precede oricărei alte cercetări a temeiniciei recursului în anulare, Înalta Curte constată că ea nu este fondată. Hotărârea atacată a fost pronunțată ca irevocabilă la data de 23 mai 2003, deci anterior apariției O.U.G. nr. 58/2003, astfel încât în raport de prevederile art. II alin. (3) din acest act normativ, coroborat cu dispozițiile art. 725 alin. (4) C. proc. civ. ea este susceptibilă de a forma obiect al recursului în anulare.
În ceea ce privește fondul pricinii se reține că recursul în anulare nu este întemeiat. Probatoriile administrate atestă că Tribunalul Iași a pronunțat o decizie corectă, aplicând dispozițiile legale în vigoare la momentul trecerii în rezervă a reclamantei, astfel încât în nici un caz nu se constată vreo încălcare esențială a legii ori o vădită netemeinicie în sensul prevederilor art. 330 C. proc. civ.
În recursul în anulare se susține în mod nejustificat că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate la data pronunțării deciziei atacate, învederându-se prevederile art. 86 din O.G. nr. 73/1999. Or, simpla lectură a acestui text atestă că el conține o enumerare a actelor normative abrogate, care se referă inclusiv la situația neimpozitării unor cadre militare, în baza O.U.G. nr. 100/1999. Prin urmare, dacă ar fi intenționat să abroge textul art. 31 din Legea nr. 138/1999, legiuitorul ar fi predat în consecință și l-ar fi abrogat expres, așa cum a făcut și cu celelalte acte normative prevăzute în art. 86. Nu s-a întâmplat astfel și textul art. 31 din Legea 138/1999 a fost menținut și a rămas în vigoare în forma adoptată inițial până la data de 22 septembrie 2000, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 136/2000.
Dimpotrivă, se poate considera că textul O.U.G. nr. 136/2000 confirmă o dată în plus că textul art. 31 din Legea nr. 138/1999 era în vigoare la 28 martie 2000, data trecerii în rezervă a reclamantei. Mai mult, O.U.G. nr. 136/2000 nu modifică nici acum, după adoptarea O.G. 73/1999, caracterul neimpozabil al ajutorului acordat la trecerea în rezervă. Se modifică doar modul de calcul al acestuia: nu se mai raportează la solda lunară brută ci la cea netă.
În consecință, pe perioada care s-a scurs între intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999 și modificarea ei prin O.U.G. 136/2000 a fost în vigoare textul inițial al art. 31, acest text fiind aplicabil tuturor persoanelor, inclusiv reclamantei, care au fost trecute în rezervă în această perioadă.
Așa fiind, cum decizia atacată este legală și temeinică, recursul în anulare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 781 din 23 martie 2003 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.