Tariff classification of non-food chemical and odorant beverage concentrates under the Harmonized System

La apelul nominal s-au prezentat: Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Autoritatea Națională a Vămilor și Biroul Vamal Timișoara prin consilierul juridic A.D., precum și S.C.”Coca-Cola MBC România „SRL București reprezentată de avocatul M.G.

Procedura completă.

Consilierul juridic A.D. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.

Avocatul M.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând argumentele din concluziile scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a pus concluzii de admitere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.7112/CA/2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta Societatea comercială Compania de îmbuteliat Coca Cola Timiș SA Timișoara în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, a solicitat anularea ca nelegale a DVI-ului nr.I 6763/7 martie 2000, a adresei nr.0616 din 10 aprilie 2000, ambele emise de Biroul vamal Timișoara, a deciziei nr.43 din 10 mai 2000 emisă de ultima pârâtă și a deciziei nr.2193 din 12 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, restituirea diferențelor de taxe vamale încasate necuvenit, cu cheltuieli de judecată.

În esență, în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că organele vamale au procedat la o încadrare tarifară vamală greșită a produselor importate, respectiv a articolului „amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40 și a articolului „mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95. În cauză este vorba de încadrarea tarifară a produselor Coca-Cola CC partea I, Coca Cola Light DK 86 partea I și Coca Cola CC Partea a II-a.

Curtea de Apel Timișoara - prin sentința civilă nr.258 din 17 iulie 2001, a admis în parte acțiunea și a anulat ca nelegale actele atacate cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturi vamale în sumă de 592.285.899 lei, respectiv pentru produsele Coca Cola CC Partea I și Coca Cola Light DK 86 Partea I. S-a respins acțiunea privitor la produsul Coca Cola CC Partea a II-a.

Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.2889 din 8 octombrie 2002, a admis recursurile declarate atât de pârâți cât și de reclamantă și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că, instanța a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, la care se face trimitere prin art.18 din Legea nr.29/1990, în condițiile în care în cauză nu a fost citat Biroul Vamal Timișoara al cărui act de constatare a fost solicitat a fi anulat, organ vamal care nu a fost parte la fond.

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.9 din 28 ianuarie 2003, a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat actele contestate cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 1.062.061.110 lei reprezentând drepturi vamale.

A obligat pârâții la restituirea acestei sume încasate necuvenit și la plata sumei de 23.350.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei și a suplimentului de expertiză efectuate în cauză și incidența Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire a mărfurilor.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 ind.1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, pentru că potrivit tarifului vamal de import al României, mixtura chimică se încadrează la poziția tarifară 21.06.90.98 pentru că sunt produse destinate consumului uman și componentele acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal decât cele referitoare la produsele alimentare.

Se mai arată că, amestecurile de substanțe odorifiante pentru prepararea băuturilor alcoolice se încadrează la poziția 32.02.10.21 și nu la 33.02.10.40 aspect confirmat și de Comunitatea Europeană prin DG-TAXUD și de Comitetul sistemului armonizat al Organizației Mondiale Vamale.

Reclamanta deși a declarat importurile la încadrarea tarifară agreată și de organele vamale și a achitat drepturile vamale din proprie inițiativă prin acțiunea formulată a contestat tocmai acțiunile proprii întreprinse.

Soluția instanței s-a întemeiat în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză și cele din suplimentul de expertiză, care nu sunt concludente în ceea ce privește încadrarea tarifară a articolelor, „amestecuri de substanțe odorifiante” și „mixtură chimică”.

Efectele juridice ale Reglementărilor nr.1694 din 24 august 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr.L 229/3 din 25 august 2001 asupra încadrării tarifare a componentelor Coca Cola Partea I și Coca Cola Light Partea I nu pot retroactiva.

Recursul este nefondat.

Obiectul cauzei îl constituie încadrarea tarifară corectă a produselor Coca Cola CC Partea I, Coca Cola Light DK 86 Partea I, Coca-Cola CC Partea a II-a.

Reclamanta a susținut că încadrarea tarifară corectă a produselor Partea I este 3824.90.95, dar pentru Partea a II-a este 3302.10.40 și nu pozițiile 3202.10.21 și 2106.90.98 astfel cum susține organele vamale și cum a declarat și ca importurile.

În considerarea faptului că pentru determinarea corectă a încadrării tarifare a unui produs supus vămuirii este esențială cunoașterea exactă a compoziției chimice a acestuia, în cauză s-a efectuat o expertiză și un supliment de expertiză – specialitate chimie alimentară.

Recurenții nu au solicitat o altă expertiză, astfel că în mod justificat instanța și-a întemeiat soluția pe concluziile ei, analizând și incidența Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptate prin Convenție Internațională privind Sistemul armonizat adoptată la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.

Expertiza a arătat în ce privește produsul Coca Cola CC Partea i că acesta este o mixtură de produși chimici, nu un aliment, astfel că acesta nu se poate consuma ca atare, fiind fără valoare nutritivă, care nu poate fi folosit singur la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, bioxid de carbon și zahăr, ci numai împreună cu partea a II-a, situație în care se încadrează în secțiunea VI „Produse ale industriei chimice și ale industriei conexe”, capitolul 38, produse diverse ale industriei chimice – încadrarea fiind conform regulilor 3 a, b, c din regulile generale pentru interpretarea sistemului de denumire și codificare a mărfurilor la poziția 3824.

Produsul Coca Cola Light DK 86 Partea I se încadrează la aceeași poziție tarifară, conform Regulii 3 din cadrul Regulilor generale.

Produsul Coca Cola CC Partea a II-a, este un amestec de substanțe odorifiante, nu este aliment, nu se poate consuma ca atare, nu are valoare nutritivă și nu poate fi folosit singur la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon și zahăr și nu conține toți agenții aromatici ce caracterizează băutura răcoritoare Coca Cola, fiind necesară utilizarea părții I de concentrat, astfel că a fost încadrat corect la poziția tarifară 3302.10.40, având în vedere regula 3 din Sistemul armonizat.

Mixtura de substanțe chimice (colorant caramel E 150 d – substanță chimică sintetică, acid fosforic E 338 – substanță chimică sintetică cu rol de sechestrant, antioxidant și agent sinergetic pentru alți oxidanți și cafeină – substanță chimică sintetică (alcaloid purinic) nu poate fi încadrat ca un produs alimentar, așa cum susțin recurenții.

Având în vedere regulile specificate și concluziile expertizei, legal instanța a admis acțiunea precizată, a anulat actele contestate și a obligat pârâții la restituirea sumei încasate necuvenit.

Efectele juridice ale Reglementărilor nr.1694/2001, publicate în Jurnalul oficial al Comunității Europene nr.L 229/3 din 25 august 2001 asupra componentelor Coca Cola Partea I și Coca Cola Light Partea I ( că se încadrează la poziția 3824) la 20 zile operează de la data publicării, astfel că nu privește importul în cauză.

Nu se poate reține că în speță aceste dispoziții ar retroactiva întrucât instanța nu și-a fundamentat soluția pe această reglementare, ci pe concluziile expertizei și incidența regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptate prin Convenția internațională privind sistemul armonizat adoptat la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.9 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2004.