Corporate asset ownership: declaratory action admissibility and timeliness of new cassation grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Municipality of Bucharest, upholding the appellate decision that confirmed the claimant’s ownership rights over the disputed constructions. The case concerned a declaratory action where the plaintiff, a joint-stock company, sought to establish its property rights over buildings located on a plot of land in Bucharest, arguing it had acquired the assets through a corporate division and subsequent share sale, while the defendant municipality contested the claim. Although the municipality argued on appeal that a declaratory action was inadmissible because a claim for performance could be filed instead, the court rejected this as a new issue not raised in the lower instances, failing to identify any public order illegality in the lower court judgments. The decisive legal basis was the procedural requirement that new grounds must be raised at the first instance of appeal, not for the first time in cassation, rendering the municipality's argument inadmissible and resulting in the final confirmation of the plaintiff’s title.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 492 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Corporate asset ownership: declaratory action admissibility and timeliness of new cassation grounds: The case concerned a declaratory action where the plaintiff, a joint-stock company, sought to establish its property rights over buildings located on a plot of land in Bucharest, arguing it had acquired the assets through a corporate division and subsequent share sale, while the defendant municipality contested the claim. Although the municipality argued on appeal that a declaratory action was inadmissible because a claim for performance could be filed instead, the court rejected this as a new issue not raised in the lower instances, failing to identify any public order illegality in the lower court judgments. The decisive legal basis was the procedural requirement that new grounds must be raised at the first instance of appeal, not for the first time in cassation, rendering the municipality's argument inadmissible and resulting in the final confirmation of the plaintiff’s title.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural ground cited in the dispositive to legally justify the dismissal of the cassation appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 21 noiembrie 2003, reclamanta SC N.P. SA a chemat în judecată pe pârâții A.P.A.P.S. și Municipiul București, prin Primarul General, solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra mai multor construcții amplasate pe terenul de 9.323,22 mp, situat în București.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 111 C. proc. civ., reclamanta a susținut că:
- este proprietara terenului de la adresa menționată (cu suprafața totală de 9.478 mp), conform Certificatului de Atestare seria M10 nr. 0282, emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991;
- prin contractul nr. 502/1995, fostul F.P.S. a vândut asociației N.P. P.A.S. 40% din capitalul social al SC N.P. SA (11.688 acțiuni);
- vânzătorul a atestat în contract că societatea menționată deține în proprietate terenurile și construcțiile trecute în anexa acelui act;
- toate clădirile descrise în anexa contractului de vânzare-cumpărare și cererea de chemare în judecată fac parte din patrimoniul său și sunt înregistrate în contabilitate, ca mijloace fixe.
Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 3703 din 14 mai 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, pe considerentul că, potrivit expertizei, imobilele în discuție au prețul tehnic actualizat de 11.290.826.239 lei și prețul de circulație de 9.371.358.779 lei.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1022 din 10 decembrie 2004, a admis acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor aflate pe terenul situat în șos. V., identificate conform raportului de expertiză întocmit de expertul C.V.
S-a reținut că:
- reclamanta a fost înființată în anul 1992, prin divizarea SC N. SA;
- activul preluat de reclamantă cu acea ocazie include, între altele, terenul de 13.132 mp, situat în șos. V. și str. G.;
- pe terenul din șos. V. sunt amplasate construcțiile solicitate de reclamantă și identificate prin raportul de expertiză, cu privire la care nu exista însă nici un act translativ de proprietate;
- toate construcțiile menționate sunt deținute cu titlu precar dar în privința lor există aparența unui drept real de administrare deoarece erau afectate desfășurării activității autoarei reclamantei, iar aceasta din urmă drept consecință a divizării, beneficiază de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 492 din 15 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București și a admis apelul pârâtei A.V.A.S., schimbând în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii față de această apelantă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a reținut că:
- acțiunea este întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. și nu pe art. 492 C. civ, iar prima instanță a considerat că reclamanta a dobândit construcțiile conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și nu în baza accesiunii imobiliare artificiale, așa cum susține apelantul pârât;
- deși contestă pretențiile reclamantei, apelantul nu invocă un drept propriu sau al altuia;
- în referire la apelanta A.V.A.S., instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive prin încheierea din 3 decembrie 2004 dar a păstrat, în dispozitiv, această calitate a sus menționatei pârâte.
Pârâtul Municipiul București a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul, respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că acțiunea în constatare era inadmisibil deoarece, în ipoteza unor eventuale litigii cu privire la proprietatea construcțiilor, reclamanta avea posibilitatea să promoveze o acțiune în realizarea dreptului.
Această critică nu poate fi analizată întrucât a fost formulată pentru prima oară în recurs, trecând peste apel, deci omisso medio.
Așa fiind, cum nu s-au constatat nici motive de nelegalitate de ordine publică, prezentul recurs va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva deciziei nr. 496 A din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2006.