Restitution of unlawfully nationalized real estate where state minority shareholding value exceeds notified property

Asupra recursurilor de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova la 1 noiembrie 2001, reclamanții S.V.I. și G.O. au chemat în judecată pe pârâții SC I.M. SA Prahova, A.P.A.P.S., Direcția Teritorială Ploiești și Consiliul Județean Prahova, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului compus din construcție, fostă moară țărănească, cu terenul aferent de 830 mp, situat în Sinaia, județul Prahova.

Intimata SC I.M. SA Prahova a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., arătând că imobilul se află în proprietatea sa, societatea fiind integral privatizată, astfel că restituirea în natură ar prejudicia-o prin diminuarea capitalului social.

A.P.A.P.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu mai are calitatea de acționar la SC I.M. SA prin vânzarea acțiunilor către aceasta.

Tribunalul Prahova prin sentința civilă 1047 din 17 octombrie 2003 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.P.A.P.S. București și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, constatând că aceștia au dreptul la despăgubiri numai în ceea ce privește moara țărănească situată în Sinaia, județul Prahova.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului solicitat, imobilul în litigiu fiind preluat de la autorii acestora în baza unui titlu valabil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește suprafața de teren de 830 mp, instanța de fond a reținut că aceasta face parte în prezent din domeniul public al statului, fiind proprietatea intimatei Consiliul Local Sinaia.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții și pârâta SC I.M. SA Prahova, precum și A.P.A.P.S.

În apelul lor reclamanții au susținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât naționalizarea bunului de la autorii lor s-a făcut fără respectarea Legii nr. 119/1948, care impunea ca morile să fie prevăzute cu valț dublu și capacitate de măciniș de minim 1 vagon la 24 ore, condiții pe care moara a cărei restituire o solicită, nu le îndeplinea.

S-a susținut că, potrivit art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, obligația de restituire în natură subzistă și în cazul în care cota minoritară de capital deținută de stat sau de altă instituție publică acoperă valoarea imobilului notificat.

În apelul său, SC I.M. SA a susținut că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și a dispus, în mod eronat, obligarea sa la despăgubiri către contestatori, atâta timp cât această societate este privatizată integral (cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 99/1999). S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent sunt acordate de către autoritatea implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S.

Apelanta pârâtă a arătat că trebuiau avute în vedere îmbunătățirile efectuate în perioada anilor 1990-2000, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză dacă imobilul ar fi restituit în natură.

Apelanta A.P.A.P.S. a criticat sentința pentru greșita apreciere în sensul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, întrucât nu au fost respectate prevederile Legii nr. 119/1948, situație în care erau aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

S-a susținut că imobilul trebuia restituit în natură, întrucât A.P.A.P.S. mai deține la SC I.M. SA 13,7362% din capitalul social și în aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 20, care consacră principiul restituirii în natură a imobilelor terenuri și construcții preluate cu titlu sau fără titlu valabil și indiferent de destinația lor concretă, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, continuă să fie deținute de o persoană juridică de stat sau aparținând autorităților administrației publice centrale sau locale, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept privat.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 265 din 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de A.P.A.P.S. în sensul că a respins acțiunea reclamanților față de aceasta.

S-a admis apelul reclamanților și s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a anulat decizia nr. 899/2001 emisă de S.C. I.M. Prahova SA, dispunându-se restituirea în natură a imobilului compus din construcție, moară țărănească și terenul aferent acesteia în suprafață de 830 mp, situate în Sinaia.

S-a respins apelul declarat de SC I.M. SA Prahova împotriva aceleiași sentințe.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20.1 și art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cote deținută de stat la adoptarea legii, din capitalul social al S.C. I.M. Prahova SA, fiind mai mare decât valoarea imobilului a cărui restituire s-a solicitat.

S-a apreciat că preluarea imobilului de la foștii proprietari, autori ai reclamanților, s-a făcut fără respectarea art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, deci fără titlu valabil și, ca atare se impune restituirea în natură a morii.

În ceea ce privește terenul solicitat s-a reținut că nu s-a dovedit apartenența acestuia la domeniul public și, pe cale de consecință, acesta poate fi retrocedat reclamanților, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau alte construcții.

Având în vedere că s-a dispus restituirea în natură a imobilului, s-a admis apelul A.P.A.P.S. cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, s-a reținut că acesta urmează a fi respins pentru aceleași considerente expuse în analiza celorlalte apeluri.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtele Consiliul Județean Prahova la 7 aprilie 2005 și S.C. I.M. Prahova S.A. la 12 aprilie 2005.

Prin recursul său, Consiliul Județean Prahova a criticat decizia recurată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu are calitate procesuală pasivă în speță, întrucât nu este unitate deținătoare a imobilului ce formează obiectul notificării nr. 321/2001, notificare transmisă spre competentă soluționare Primăriei orașului Sinaia de Prefectura Județeană Prahova, cu adresa nr. 7832 din 29 octombrie 2001. S-a învederat că imobilul se află în proprietatea Orașului Sinaia și în administrarea Consiliului Județean Prahova și, ca atare, în mod eronat Consiliul Județean Prahova a fost obligat la restituirea în natură alături de ceilalți pârâți.

Prin recursul său, pârâta S.C. I.M. Prahova SA a criticat decizia curții de apel ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că s-a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât nu s-a avut în vedere că ulterior depunerii notificării de către reclamanți, respectiv la 25 iunie 2001, ca urmare a obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a majorat de drept capitalul social, iar acțiunile au fost emise și atribuite autorității implicate în privatizare, ajungându-se la situația ca A.V.A.S. să dețină 13% din capitalul social. Ca atare, s-a arătat că intimații au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dat fiind că imobilul se afla în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate conform dispozițiilor legale în vigoare și a fost preluat de stat, în baza unui titlu valabil, respectiv Legea nr. 119/1948.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de pârâții–recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că ambele recursuri sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente :

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, Curtea va aprecia ca nefondate criticile de nelegalitate formulate de aceasta, reținând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reținând că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1), acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent are loc în situația în care preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil.

În speță, autorii reclamanților au fost titularii dreptului de proprietate asupra unei mori țărănești, cu un valț, care a fost abuziv naționalizată, deși Legea nr. 119/1948 prevedea, la art. 1 pct. 50, că erau supuse măsurii naționalizării numai morile cu valț dublu și capacitate de măciniș de minim 1 vagon la 24 ore.

În raport de această situație, s-a apreciat corect de către instanța de apel că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil și trebuie restituit în natură.

Totodată, se va reține că, potrivit dispozițiilor art. 20.1 și art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, obligația de restituire în natură intervine atât în cazul în care statul este acționar sau asociat majoritar, cât și în cazul în care cota minoritară de capital, deținută de stat sau de altă instituție publică, acoperă valoarea imobilului notificat.

În acest caz, elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, iar obligația de restituire prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.

Așa cum rezultă din înscrisul intitulat, structura acționariatului, la 29 iunie 2001, A.P.A.P.S. deținea un număr de 57.979 acțiuni, reprezentând o pondere de 13.7362% din capitalul social al SC I.M. SA Prahova, valoarea totală a aportului acesteia fiind, conform încheierii nr. 1150 din 25 iunie 2001 a judecătorului delegat de Tribunalul Prahova la Registrul Comerțului, de 1.449.475.000 lei.

Ca atare, cota deținută de stat, la data intrării în vigoare a legii, era mai mare decât valoarea imobilului a cărui restituire s-a solicitat de către reclamanții-intimați, astfel că, în mod corect, s-a admis contestația și s-a dispus restituirea în natură.

Referitor la recursul declarat de Consiliul Județean Prahova, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că, prin notificarea înregistrată la 10 august 2001 sub nr. 321, reclamanții intimați s-au adresat și acestuia, solicitând restituirea în natură a terenului și construcției morii țărănești situate în Sinaia, sau, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent.

Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe la 9 ianuarie 2002, Consiliul Județean Prahova a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că a înaintat notificarea ce i-a fost adresată către Prefectura Județeană Prahova, la data de 16 august 2001.

Deși această excepție a fost prorogată, așa cum rezultă din încheierea Tribunalului Prahova de la 9 ianuarie 2002, ulterior nu a mai fost pusă în discuția părților, iar prin sentința primei instanțe acțiunea a fost admisă și în contradictoriu cu această pârâtă.

Împotriva sentinței Tribunalului Prahova, Consiliul Județean Prahova nu a declarat apel.

Prin Dispoziția nr. 223 din 15 aprilie 2004 emisă de Primarul orașului Sinaia s-a admis cererea adresată Primăriei Orașului Sinaia prin notificarea înregistrată sub nr. 296/2001 și s-a restituit în natură terenul în suprafață de 269,06 mp din Sinaia, pentru suprafața nerestituită dispunându-se că urmează să se acorde măsuri reparatorii.

Față de considerentele expuse mai sus și reținând că nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu, a cărui restituire s-a dispus prin decizia recurată se află în proprietatea orașului Sinaia, reprezentând domeniul public al Statului, Curtea va aprecia recursul Consiliului Județean Prahova ca nefondat și îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Județean Prahova și de SC I.M. SA împotriva deciziei nr. 265 din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.