Lease termination and eviction appeal quashed for failure to warn of judicial fee payment on summons.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) held the appellant/administrative authority prevailing by fully quashing the appellate decision and remanding the case to the same appellate court for a substantive review on the merits. The dispute concerned a civil action for the termination of a lease agreement and the eviction of tenants from a property owned by the plaintiff, which the Court of Appeals of Oradea had previously dismissed as unfiled due to alleged failure to pay stamp taxes. The decisive legal issue was procedural: the appellate court erred in citing the appellant for specific judicial fees in the decision despite the service record proving that the summons did not actually contain such a warning, meaning the requirement under Article 20 of Law No. 146/1997 was not properly fulfilled. Consequently, applying Article 312(5) of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court invalidated the lower court's procedural dismissal and ordered a new trial on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 312 alin. (5) C. proc. civ; Lease termination and eviction appeal quashed for failure to warn of judicial fee payment on summons: Instanța de apel în mod surprinzător consemnează în considerentul final al deciziei că apelanta a fost citată cu mențiunea achitării celor două sume și o sancționează potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, deși această obligație a fost nesocotită de însăși personalul cu atribuții în a aduce la îndeplinire dispozițiile relative la citare pentru termenul din apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 135 din 27 februarie 2004 Curtea de Apel Oradea a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Administrația Patrimoniului Imobiliar contra sentinței nr. 5973/2003 întrucât apelanta nu a depus dovada de plată a taxei de timbru în sumă de 128.000 lei și timbru judiciar de 3.000 lei deși a fost citată cu această mențiune.
Obiectul acțiunii este constatarea încetării contractului de închiriere dintre părți și evacuarea pârâților din imobilul aparținând reclamantei apelante.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta susținând motive de fond dar și faptul că nu a fost citată cu mențiunea achitării taxelor judiciare respective astfel că este inexact considerentul din decizia recurată.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, prin citativul întocmit de grefa curții de apel s-a consemnat taxa de timbru de 128.000 lei și timbrul judiciar de 3.000 lei, precum și mențiunea citării apelantei cu această obligație de plată a celor două taxe.
Cum rezultă din procesul verbal de înmânare a citației (fila 4) încheiat la 2 februarie 2004 o asemenea mențiune nu s-a făcut, iar apelantei nu i s-a pus în vedere obligația achitării celor două sume cu titlu de taxe judiciare, așa încât susținerea din motivele de recurs este reală.
Instanța de apel în mod surprinzător consemnează în considerentul final al deciziei că apelanta a fost citată cu mențiunea achitării celor două sume și o sancționează potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, deși această obligație a fost nesocotită de însăși personalul cu atribuții în a aduce la îndeplinire dispozițiile relative la citare pentru termenul din apel.
În consecință, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casând în întregime decizia recurată, Curtea va trimite aceleași instanțe de apel cauza pentru soluționarea în fond a apelului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.