Validating property transfer under Law 112/1995 via res judicata and good-faith protection against subsequent ownership claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal in cassation, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the claim and allowing the lower court judgment to stand as final. The dispute concerned a civil action for the recovery of ownership and possession of an apartment and land, where the plaintiff alleged that the defendants’ title, based on a 1996 sale conducted under specific legal provisions, was invalid due to their bad faith. The court held that the defendants’ title was valid because the sale was performed in good faith and with full compliance with statutory conditions prior to a subsequent legislative change, and this validity had been definitively established by a previous final judgment. Relying on the protection of good faith transactions and the authority of res judicata from the prior civil judgment that dismissed the plaintiff's earlier challenge to the deed, the court found no grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; Validating property transfer under Law 112/1995 via res judicata and good-faith protection against subsequent ownership claims: Împotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că fără temei legal a fost respinsă acțiunea. A pretins că există dovada relei credințe a pârâților, ca subdobânditori, și că, oricum, prin compararea titlurilor deduse petentei, propriul ei titlu este preferabil titlului pârâților.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2001, D.A.R. a chemat în judecată pe M.N. și M.A. cerând să fie obligați să-i restituie în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr. 1 și terenul aferent, bun imobil situat în București.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 314 din 25 martie 2003, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 477 din 21 octombrie 2003, a admis apelul pârâților și, schimbând în întregime sentința, a respins, ca nefondată acțiunea.
În motivarea soluției din apel s-a arătat că pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra bunului revendicat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 410/112 din 26 noiembrie 1996, act de înstrăinare încheiat cu bună-credință și cu respectarea deplină a condițiilor Legii nr. 112/1995. S-a reținut, totodată, că valabilitatea titlului pârâților a fost stabilită, definitiv și irevocabil, conform sentinței civile nr. 9973 din 18 iunie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, prin care acțiunea reclamantei, în constatarea nulității acestui act juridic, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că fără temei legal a fost respinsă acțiunea. A pretins că există dovada relei credințe a pârâților, ca subdobânditori, și că, oricum, prin compararea titlurilor deduse petentei, propriul ei titlu este preferabil titlului pârâților.
Recursul se verifică a fi nefondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dezvoltată prin dispozițiile pct. 46.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, rezultă că înstrăinările efectuate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu bună-credință și cu deplina respectare a condițiilor legii, până la apariția Legii nr. 213/1998 (24 noiembrie 1998), se bucură de protecție legală. Imperativ, textele legale enunțate recunosc și păstrează efectul translativ de proprietate a unor asemenea acte juridice.
În speță, valabilitatea actului juridic opus de pârâți, circumscrisă condițiilor legale de mai sus, a fost stabilită, definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr. 9973 din 18 iunie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, ceea ce impune concluzia că soluția recurată este, cu autoritate de lucru judecat, legală și temeinică.
Așa fiind și întrucât nu au fost constatate motive de casare ori modificare care pot fi invocate din oficiu, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.