Repair claims for demolished nationalized property: presumption of ownership from administrative inventory records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of the City Hall and the Directorate of Public Finance, thereby upholding the appellate decision that confirmed the first-instance ruling in favor of the claimant, who is entitled to repair measures. The dispute concerned a claim for pecuniary damages for an immovable property (building and 500 sqm land) that was demolished and whose land was attributed to third parties following its nationalization; the defendants had challenged the lower courts' finding that the claimant, as the sole successor of the original owner, held a valid right to compensation based on a refusal notice issued by the Mayor. The court held that under Article 24 of Law No. 10/2001, a legal presumption arises that the individual identified in administrative acts acknowledging abusive appropriation (such as the 1955 inventory referencing Decree No. 92/1950) held the property as an owner, unless contrary proof is provided; since no contrary evidence was presented, the presumption of ownership stood, validating the claimant's right to reparation, while the appeal by the public finance authority was also deemed to lack interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; Repair claims for demolished nationalized property: presumption of ownership from administrative inventory records: The dispute concerned a claim for pecuniary damages for an immovable property (building and 500 sqm land) that was demolished and whose land was attributed to third parties following its nationalization; the defendants had challenged the lower courts' finding that the claimant, as the sole successor of the original owner, held a valid right to compensation based on a refusal notice issued by the Mayor. The court held that under Article 24 of Law No. 10/2001, a legal presumption arises that the individual identified in administrative acts acknowledging abusive appropriation (such as the 1955 inventory referencing Decree No. 92/1950) held the property as an owner, unless contrary proof is provided; since no contrary evidence was presented, the presumption of ownership stood, validating the claimant's right to reparation, while the appeal by the public finance authority was also deemed to lack interest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, establishing the legal presumption of property existence and extent in the absence of contrary proof, which justified the dismissal of the appeals and the award of reparations.
Main ground for the verdict, establishing the presumption that the individual identified in the abusive appropriation act held the property as an owner, validating the claimant's standing.
Full text
Deliberând asupra recursurilor de față:
Prin notificarea nr. 77 din 2 august 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Moreni, județul Dâmbovița, numitul C.D. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, pentru imobilul situat în Moreni, județul Dâmbovița, ce a aparținut unchiului solicitantului, clădirea fiind demolată, iar terenul în suprafață de 500 mp pe care era amplasată, a fost atribuit unor terți în baza Legii nr. 18/1991.
Prin dispoziția nr. 1061 din 31 martie 2004 Primarul municipiului Moreni, județul Dâmbovița a respins solicitarea formulată pe cale de întâmpinare de C.D. pe motiv că acesta nu și-a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.
La data de 3 mai 2004 reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Moreni, Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Dâmbovița pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției emisă de Primarul municipiului Moreni și obligarea pârâților la măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, în valoare de 350.000.000 lei pentru clădire și 150.000.000 lei pentru teren.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul din Moreni, județul Dâmbovița, compus din construcții formate din patru camere și teren în suprafață de 500 mp a fost proprietatea unchiului său, C.N.D., reclamantul fiind unicul său succesor, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1823 din 11 decembrie 1990 eliberat de fostul Notariat de Stat județean Dâmbovița. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, clădirea a fost demolată, iar pe teren se află construcțiile unor terți, așa cum rezultă din relațiile primite de la fostul Sfat Popular al orașului Moreni.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 473 din 14 iulie 2004, a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Moreni, a anulat dispoziția nr. 1061 din 31 martie 2004 și a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Moreni, județul Dâmbovița. A fost obligată pârâta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 118 din 26 ianuarie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Primăria municipiului Moreni și D.G.F.P. Dâmbovița.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâta Primăria municipiului Moreni și D.G.F.P. Dâmbovița, în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care au invocat, separat, un unic motiv de casare și anume, greșit s-a admis acțiunea cât timp reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra bunului imobil.
Recursurile nu sunt fondate.
Din înscrisul intitulat „Situația imobilelor administrate de I.O.L.L. la data de 1 iulie 1955, anexă model I la ord. 28804/955” act care emană de la fostul Sfat Popular al orașului Moreni, rezultă că autorului reclamantului C.D. i-a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 (poziția nr. 4 din situația menționată) imobilul situat în Moreni, compus din construcție de 60 mp și teren în suprafață de 500 mp.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive” iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol „în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.
Cum din actul emis chiar de antecesoarea recurentei Primăria municipiului Moreni rezultă că lui C.D. i s-a preluat un imobil în baza Decretului nr. 92/1950 și cum în act este descrisă întinderea dreptului de proprietate și individualizată persoana de la care s-a preluat bunul, în lipsa unor dovezi contrare, operează prezumția instituită prin dispozițiile legale citate în sensul că autorul reclamantului deținea nemișcătorul sub nume de proprietar, situație în care ambele recursuri se privesc ca nefondate și vor fi respinse în consecință.
De altfel, recursul D.G.F.P. Dâmbovița declarat în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice poate fi soluționat și prin lipsa interesului promovării căii de atac având în vedere că prin hotărârile date în cauză acest pârât nu a fost obligat la nici o prestație față de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Dâmbovița și Primăria Municipiului Moreni, județul Dâmbovița împotriva deciziei nr. 118 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.