Restitution of confiscated political-prisoner assets barred by proof of prior return
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision final and allowing the lower court’s rejection of the plaintiff's claim to stand. The case concerned a restitution action filed by the sole heir of a former political prisoner, who sought the return or compensation for specific movable and immovable property (including a shop, agricultural equipment, and timber) confiscated after the deceased's 1950 conviction and subsequent incarceration. The lower courts had previously ruled that the plaintiff failed to prove the claim, as a 1957 protocol documented in the file indicated that the alleged assets had already been returned to the deceased during his lifetime. Relying on the evidentiary weight of this administrative record and finding witness testimony irrelevant, the Supreme Court affirmed that the burden of proof was not met and upheld the procedural outcome of the appellate decision.
Legislator headnote
AI generatedRestitution of confiscated political-prisoner assets barred by proof of prior return: Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 57 din 26 martie 2001.
Keywords
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.I. a chemat în judecată D.G.F.P. Gorj, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura Gorj, solicitând a fi obligați la restituirea bunurilor rămase la decesul autorului său L.D., fost deținut politic, sau echivalentul acestor bunuri, în cuantum de 16.327.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este unicul moștenitor al autorului său, iar prin decizia nr. 45/1950, acesta a fost condamnat pentru „instigarea țărănimii” și, după arestare, i-au fost luate toate bunurile și anume: o prăvălie situată în Bumbești Jiu, cu dotările necesare desfășurării activității, un gater de apă, un dărac de lână, un circular pe apă, o mașină de prelucrat lână, 100 mc de scândură brad și stejar, cât și bunurile trecute în procesul-verbal din 26 aprilie 1957.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 236 din 2 noiembrie 2000, a respins acțiunea.
Instanța a reținut că reclamantul nu și-a dovedit acțiunea, din procesul-verbal depus nerezultând că autorul său a primit în anul 1957 bunurile mobile și imobile pe care reclamantul le-a solicitat prin acțiune.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 57 din 26 martie 2001.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că s-a reținut în mod greșit faptul că bunurile revendicate ar fi fost predate tatălui său, interpretându-se în mod incorect precizarea din procesul-verbal datat 26 aprilie 1957.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect din ansamblul probator al dosarului, în special din cuprinsul procesului-verbal datat 26 aprilie 1957, aflat la dosar fond, că autorului reclamantului i-au fost restituite bunurile mobile și imobile solicitate prin acțiune.
S-a reținut, pe de altă parte, că nici declarațiile martorilor nu au fost relevante în sensul celor susținute de reclamant.
Pentru considerentele arătate, recursul apare ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.D.I. împotriva deciziei nr. 57 din 26 martie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.