Eviction for lack of residential title despite prior sale promise; rejection of unreasoned adjournment request under Art. 156 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, rendering the appellate court's decision to order the eviction of the defendant from the apartment final and binding. The case involved an eviction action based on the lack of a valid title to occupy, where the trial court had initially dismissed the claim due to a claimed sale-purchase promise, but the appellate court reversed this, upholding the eviction after noting that a separate validity challenge to that agreement had been definitively rejected. The appellant argued that her right to defense was violated because the appellate court refused her request to adjourn the hearing to appoint a lawyer. The High Court held that under Article 156 of the Code of Civil Procedure, a court may grant a postponement for lack of defense only if the request is duly motivated; since the appellant failed to provide any justification for the adjournment and did not specifically request a postponement for the submission of written conclusions, the appellate court correctly denied the motion.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 156 C. proc. civ; Eviction for lack of residential title despite prior sale promise; rejection of unreasoned adjournment request under Art. 156 CPC: În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs pârâta I.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de apel i-a încălcat dreptul de apărare întrucât i-a respins nejustificat cererea pe care a formulat-o pentru a-și angaja apărător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4795 din 18 august 2003 reclamanții M.A. și M.R. au chemat în judecată pe pârâta I.I. și au solicitat să se dispună evacuarea acesteia din apt. nr. 15 situat în orașul Buftea, pentru lipsa titlului locativ.
Judecătoria Buftea prin sentința civilă nr. 2625 din 6 octombrie 2003 a respins acțiunea cu motivarea că exista o promisiune de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu încheiată de reclamanta M.R., în calitate de promitent și pârâta I.I., pentru prețul de 9 milioane lei, achitat.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a admis apelul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței civile nr. 2625 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Buftea pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din apartament.
S-a reținut că pârâta locuiește în apartamentul în litigiu fără titlu întrucât pe de o parte imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților, iar pe de altă parte acțiunea prin care pârâta a solicitat să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată cu reclamanta a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 120 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs pârâta I.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de apel i-a încălcat dreptul de apărare întrucât i-a respins nejustificat cererea pe care a formulat-o pentru a-și angaja apărător.
Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 156 C. proc. civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Pârâta I.I. a solicitat, la data de 26 ianuarie 2004 amânarea cauzei pentru lipsă de apărare însă nu a motivat în nici un mod cererea sa.
Instanța de apel, neexistând motive temeinice, a respins corect cererea de acordare a unui nou termen de judecată. Pârâta nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Cum instanța de apel a făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.I. împotriva deciziei nr. 120/A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.