Judicial enforcement of social housing extension barred under Law 114/1996 Article 43

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 8 august 2002, reclamanții B.T. și B.A. au chemat în judecată pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța prin primar și RA E.D.P.P. Constanța, solicitând instanței să se dispună obligarea acestora la aprobarea extinderii pentru spațiul de locuit situat în Constanța, și la încheierea contractului de închiriere pentru acest spațiu.

Pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar au formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, precum și lipsa calității procesuale active a reclamantei B.A.

La termenul din 13 ianuarie 2003, Judecătoria Constanța a conexat la dosarul menționat (nr. 13829/2002) dosarul nr. 15401/2002, având ca obiect acțiunea formulată de RA E.D.P.P. Constanța împotriva pârâților B.T. și B.A. privind rezilierea contractului de închiriere nr. 133 din 16 august 1999 și evacuarea pârâților din spațiul de locuit situat în B-dul T. pentru lipsa titlului locativ.

Prin sentința civilă nr. 12378 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Constanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis acțiunea reclamanților B.T. și B.A., obligând pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și RA E.D.P.P. Constanța la aprobarea extinderii spațiului locativ situat în Constanța, și la încheierea contractului de închiriere pentru imobilul sus menționat.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea conexă formulată de RA E.D.P.P. Constanța ca nefondată.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au solicitat în repetate rânduri extinderea spațiului locativ și închirierea acestuia, cele două camere pentru care s-a solicitat extinderea fiind lipite de apartamentul lor, spațiul fiind inițial o singură unitate locativă.

În cauză reclamanții ocupă apartamentul de la etajul 1 din imobil în suprafață de 32 mp, suprafață care nu asigură norma locativă reglementată de Legea nr. 114/1996 pentru o familie alcătuită din 4 persoane.

S-a mai reținut că, chiar dacă Legea nr. 114/1996 nu recunoaște dreptul la extindere, prin reglementările din anexa nr. 1 sunt stabilite suprafețele minimale în funcție de numărul de persoane pe locuință și, prin urmare, nu se suprimă dreptul de extindere asupra unui spațiu locativ devenit disponibil.

În ce privește cererea conexă formulată de RA E.D.P.P. Constanța, s-a reținut că art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 114/1996 reglementează situațiile când se aplică sancțiunea rezilierii contractului de închiriere înainte de termenul stabilit, în speță RA E.D.P.P. Constanța, nefăcând dovada că B.T. și B.A. ar fi avut un comportament necorespunzător în calitate de chiriași, care să atragă rezilierea contractului.

Împotriva sentinței civile nr. 12378 din 22 septembrie 2003 au declarat apel RA E.D.P.P. Constanța, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar.

Apelanta RA E.D.P.P. Constanța a criticat sentința sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și a respingerii cererii conexe prin care s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere.

Critica sentinței prin motivele de apel formulate de Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar a vizat greșita soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare, precum și soluționarea cererii pe fondul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 377 din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Constanța, a admis apelurile formulate de pârâți și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de B.T. și B.A. ca nefondată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În considerentele deciziei s-a reținut că art. 43 din Legea nr. 114/1996, invocat de reclamanți ca temei legal al cererii de chemare în judecată, nu dispune în legătură cu modalitatea de soluționare a cererii de extindere, cu atât mai mult cu cât spațiul locativ respectiv era ocupat în urma repartiției dispusă de consiliul local, fiind deci o locuință socială, iar RA E.D.P.P. Constanța nu avea dreptul de a dispune cu privire la beneficiarii unei asemenea locuințe.

S-a apreciat însă ca neîntemeiată critica RA E.D.P.P. Constanța privind respingerea cererii conexe, întrucât nu s-a dovedit că chiriașii ar fi provocat stricăciuni locuinței.

În ce privește criticile formulate de Consiliul local Constanța, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, respectiv în mod corect instanța de fond a respins excepțiile invocate.

Împotriva deciziei nr. 377 din 19 aprilie 2004 au declarat recurs reclamanții B.T. și B.A., criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.

S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că art. 43 din Legea nr. 114/1996 nu poate dispune în legătură cu modalitatea de soluționare a cererii de extindere, recurenții arătând că, de fapt, repartizarea spațiilor locative se face tocmai în baza legii locuinței, iar Consiliul local Constanța nu a respectat aceste prevederi legale atunci când a aprobat repartițiile.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, art. 43 din Legea nr. 114/1996 constituie textul de lege în baza căruia se repartizează locuințele sociale de către consiliile locale și se stabilesc persoanele îndreptățite la repartizarea unei asemenea locuințe.

Modalitatea de soluționare a cererii de extindere a spațiului locativ atribuit de către consiliul local nu face obiectul prevederii legale menționate anterior, iar instanța de judecată nu poate cenzura, prin prisma art. 43, decât nerespectarea dispozițiilor acestui text de lege.

De asemenea, corect a reținut instanța de apel că RA E.D.P.P. Constanța nu poate fi obligată la aprobarea extinderii spațiului locativ, întrucât ei nu-i revine dreptul de a dispune cu privire la beneficiarii unei locuințe sociale și, cu atât mai puțin, nu poate dispune cu privire la extinderea locuinței.

Prin urmare, decizia Curții de apel Constanța, fiind legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanții B.T. și B.A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.T. și B.A. împotriva deciziei nr. 377 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.