Municipal appeal against in-kind land restitution rejected; restitution ordered despite public utility claims

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 541/2003 Tribunalul Dolj a admis contestația introdusă de reclamanții L.E. și M. și pe cale de consecință, a anulat dispoziția nr. 6290 din 8 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova pe care a obligat-o apoi, la restituirea suprafeței de 930 mp teren identificat potrivit schiței întocmită de către expertul D.D.

Sentința a fost menținută de către curtea de apel ca efect al respingerii apelului declarat de pârât, prin decizia civilă nr. 696/2004.

În motivarea soluțiilor adoptate, ambele instanțe au reținut în esență că, reclamanții sunt moștenitorii foștilor proprietari ai unei suprafețe de 4764 mp situat în Craiova, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 78/1979 în vederea construirii unor imobile.

Din întreaga suprafață, au rămas liberi 930 mp conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, care se cuvine a fi restituiți reclamanților, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Craiova prin primar, recurs prin care, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei curții de apel în sensul respingerii în întregime a contestației reclamanților.

În motivarea recursului au adus următoarele critici deciziei pronunțate în apel:

În mod greșit s-a ignorat faptul că, suprafața de 930 mp teren considerată liberă, este amplasată între blocuri de locuințe și constituie zonă de protecție a acestora.

De asemenea, s-a ignorat faptul că, potrivit art. 211.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprecierea oportunității restituirii în natură, este un atribut exclusiv al unității notificate.

Cum în speță, Primăria municipiului Craiova care deține terenul, are nevoie de acesta în vederea realizării unor instituții de utilitate publică, își justifică refuzul restituirii în natură urmând ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.

Prin urmare, atât pentru faptul că terenul nu este liber, cât și pentru faptul că, pentru porțiunea rămasă liberă după ridicarea construcțiilor, doar unitatea notificată poate alege între restituire sau acordare de despăgubiri, recurentul a considerat că sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ. care atrag modificarea deciziei în sensul arătat.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate se constată că acestea sunt nefondate iar decizia curții de apel este legală și temeinică.

Astfel, așa după cum corect s-a reținut și de către instanța de apel pe baza raportului de expertiză suprafața de teren retrocedată nu constituie zonă de protecție pentru blocurile de locuințe dimpotrivă, acestea au o zonă de protecție distinctă și separată de suprafața liberă considerată aptă pentru retrocedare.

Cât privește atributul exclusiv al autorității administrative de a aprecia modalitatea de restituire, atribut care ar rezulta din prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate pentru H.G. nr. 498/2003, instanța de apel tot în mod corect a reținut că un astfel de atribut nu există.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, regula în materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, este aceea a restituirii în natură. Această regulă nu putea fi precizată ori interpretată în mod diferit prin Normele de aplicare ale legii care nu pot fi aduse la îndeplinire decât în sensul legii și, nu în mod diferit, ca urmare a forței probante net superioare a legii.

În condițiile în care, așa după cum s-a dovedit, suprafața de teren este liberă, este irelevant faptul că Primăria intenționează a o folosi în scopul satisfacerii unor interese locale, acesta fiind un scop secundar în comparație cu cel principal, al respectării legii speciale în vigoare.

Așadar, autoritatea administrativă nu are atributul exclusiv al stabilirii modalității de restituire deoarece este obligată prin lege a proceda la predarea în natură a bunului și doar în condițiile în care acesta nu mai există ori a fost dobândit de terți cu respectarea legii, se pot acorda despăgubiri. Pe cale de consecință, se va constata a nu fi îndeplinite motivele de recurs invocate, cu consecința respingerii acestuia conform art. 312 C. proc. civ.

Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Craiova, prin Primar împotriva deciziei nr. 696 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.