Eligibility of minors born during parental refugee status for compensation under national anti-ethnic persecution legislation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the appellate court's decision in favor of the claimant, which granted the beneficiary the rights established by Law No. 189/2000. The dispute concerned the interpretation of refugee status under the law regarding ethnic persecutions, specifically whether an individual born during the period of parental displacement qualified for benefits despite not being personally subjected to persecution. The claimant argued that, as a minor born in 1942 in a town where her parents had fled from ethnic persecution between 1940 and 1945, she was legally assimilated to a refugee under Emergency Ordinance No. 105/1999 and Government Decision No. 127/2002. Relying on family law principles that minors must share the domicile of their parents, the court determined that the legislative intent to compensate victims of ethnic persecution extended to children born during the period of refuge, rendering the pension house's argument that the claimant did not qualify as a refugee unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3 din Legea nr. 189/2000, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility of minors born during parental refugee status for compensation under national anti-ethnic persecution legislation: Verificând cauza în funcție de motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 octombrie 2002, reclamanta D.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 2061/2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 21 decembrie 1942, în localitatea Aiud.
Prin sentința civilă nr. 551/2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, susținând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și de dispozițiile art. 1 și 2 din H.G. nr. 127/2002. S-a mai arătat în motivarea recursului că reclamanta nefiind născută la momentul refugierii părinților, nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuției etnice la care nu a fost supusă.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam., art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, copiii minori nu puteau avea decât același domiciliu cu părinții lor. În acest sens, soluția instanței de fond este legală și echitabilă.
Cum reclamanta s-a născut la data de 21 decembrie 1942, în Aiud, județul Alba, localitate în care se refugiaseră părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 551 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.