Admissibility of restitution or compensation claims for expropriated property held by privatized entities under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the heirs' appeal, quashed the lower court decisions, and remanded the case for retrial, effectively allowing the claimants' lawsuit to proceed. The dispute concerned the recovery of a real property asset expropriated by a state unit and subsequently privatized into a commercial company, where the claimants sought in-kind restitution or, subsidiarily, compensation in equivalent goods or services. Although the initial claim was framed as a vindication action, the claimants later amended it to explicitly demand compensation in equivalent value. The lower courts had dismissed the action as inadmissible because the claimants had not obtained a motivated decision from the holding entity as required by Law No. 10/2001, and had failed to properly notify the privatized company. The High Court found that the lower courts erred by ignoring the amended nature of the request and failing to recognize that the holding entities' refusal to respond to notifications constituted a clear refusal to restitute or compensate, thereby satisfying the pre-trial requirement under Article 23 of Law No. 10/2001, which mandates resolution within 60 days; the Court also noted the need to apply the procedural framework as modified by Law No. 247/2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005; Admissibility of restitution or compensation claims for expropriated property held by privatized entities under Law No. 10/2001: The dispute concerned the recovery of a real property asset expropriated by a state unit and subsequently privatized into a commercial company, where the claimants sought in-kind restitution or, subsidiarily, compensation in equivalent goods or services. Although the initial claim was framed as a vindication action, the claimants later amended it to explicitly demand compensation in equivalent value. The lower courts had dismissed the action as inadmissible because the claimants had not obtained a motivated decision from the holding entity as required by Law No. 10/2001, and had failed to properly notify the privatized company. The High Court found that the lower courts erred by ignoring the amended nature of the request and failing to recognize that the holding entities' refusal to respond to notifications constituted a clear refusal to restitute or compensate, thereby satisfying the pre-trial requirement under Article 23 of Law No. 10/2001, which mandates resolution within 60 days; the Court also noted the need to apply the procedural framework as modified by Law No. 247/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the substantive basis for the procedural framework and admissibility requirements that the lower courts misapplied, leading to the quashing of their decisions.
Cited to establish the correct procedural framework and applicable law for the retrial of the case after the modifications to the restitution legislation.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 812 din 24 octombrie 2002 Tribunalul Giurgiu a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul H.P.T. și continuată de moștenitorii H.F., H.P.F. și H.M. împotriva pârâților A.P.A.P.S. și SC B. SRL Giurgiu.
S-a reținut că reclamantul trebuia să se adreseze pentru revendicarea imobilului unității deținătoare în temeiul Legii nr. 10/2001 și să urmeze procedura astfel instituită.
În speță, nu s-a depus la dosar vreo decizie motivată sau vreun răspuns la notificarea adresată A.P.A.P.S., iar pârâta SC B. SRL Giurgiu nici nu a fost notificată.
Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 464 din 16 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 era obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar dacă unitatea deținătoare nu a răspuns, reclamantul putea să ceară obligarea acesteia la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, însă nu putea introduce o acțiune în revendicare la instanța de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții susținând că:
- în mod greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât, conform actelor de la dosar rezultă că s-a respectat procedura prealabilă, în sensul că reclamantul s-a adresat cu notificări Prefecturii Giurgiu, A.P.A.P.S. București și SC B. SRL care erau obligate să emită dispoziție motivată, iar instanța poate obliga persoana juridică deținătoare să emită o astfel de decizie.
Recursul este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
După cum s-a arătat, rezultă din considerentele hotărârii atacate că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât în lipsa deciziei/dispoziției motivate, reclamantul nu putea formula direct în instanță cererea în revendicarea imobilului, iar pe de altă parte unitatea deținătoare a imobilului nu a fost notificată.
Or, sub un prim aspect, din actele și lucrările dosarului, rezultă poziția fermă a pârâtelor de a nu răspunde afirmativ notificărilor primite, refuzul restituirii în natură a imobilului, sau acordării de despăgubiri fiind astfel evident, în raport deci de nerespectarea obligației prevăzute la art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a rezolva notificarea în termen de 60 de zile.
În acest sens, este dovedit în dosar că reclamantul a notificat A.P.A.P.S. București, Prefectura Giurgiu și că, Primăria Giurgiu a transmis pârâtei SC B. spre soluționare notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești, întrucât imobilul este deținut de o societate comercială privatizată, pentru aceasta fiind notificate A.P.A.P.S. București și Prefectura Giurgiu.
Ulterior însă, acțiunea a fost precizată („completată”), solicitându-se obligarea pârâtelor la despăgubiri prin echivalent (bunuri, servicii acțiuni, titluri de valoare nominală), instanțele, omițând a reține această împrejurare și pronunțându-se raportat la cererea introductivă, ca acțiune în revendicare.
Așa fiind, pentru soluționarea litigiului pe fond, cu stabilirea cadrului procesual exact în funcție de precizarea obiectului acțiunii care se impune raportat la modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții H.F., H.P.F. și H.M. împotriva deciziei nr. 464 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 812 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Giurgiu și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.