Denial of monetary compensation for expropriated property where in-kind restitution is impossible due to demolition and land occupation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s civil appeal, upholding the lower courts' decision that the claimant had no right to monetary compensation. The dispute concerned a challenge to a local authority’s rejection of a request for monetary reparations for residential property originally expropriated under Decree No. 111/1951 without a valid title; the physical structure had since been demolished and the land occupied by apartment blocks, rendering in-kind restitution impossible. The Court determined that Article 24(2) of Law No. 10/2001, which permits monetary compensation when restitution is impossible, did not apply, and instead that Article 9(2) and Article 10(1), last sentence of the same Law expressly excluded the entitlement to monetary damages in such circumstances, thereby validating the administrative decision and the lower court judgments that remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 din Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Denial of monetary compensation for expropriated property where in-kind restitution is impossible due to demolition and land occupation: The dispute concerned a challenge to a local authority’s rejection of a request for monetary reparations for residential property originally expropriated under Decree No. 111/1951 without a valid title; the physical structure had since been demolished and the land occupied by apartment blocks, rendering in-kind restitution impossible. The Court determined that Article 24(2) of Law No. 10/2001, which permits monetary compensation when restitution is impossible, did not apply, and instead that Article 9(2) and Article 10(1), last sentence of the same Law expressly excluded the entitlement to monetary damages in such circumstances, thereby validating the administrative decision and the lower court judgments that remained in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. 1057/2004 reclamantul F.L., prin mandatar, a solicitat anularea dispoziției nr. 689 din 1 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Bistrița prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor bănești cuvenite pentru imobilele ce au aparținut autorului său și au fost preluate de stat, acordându-se măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală până la concurența sumei de 583.848.387 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în mod nelegal notificarea a fost soluționată de Primăria municipiului Bistrița deoarece el a solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești iar potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001 competența soluționării acestei cereri aparține Prefecturii și nu Primăriei.
Prin sentința civilă nr. 203/F din 17 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost admisă în parte acțiunea și s-a modificat actul atacat în sensul înlăturării din conținutul său a dispoziției de respingere a cererii de acordare de despăgubiri bănești (cuprinsă în art. 1), menținându-se restul dispozițiilor.
S-a respins cererea reclamanților privind trimiterea notificării la Prefectura Bistrița-Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că imobilele în litigiu au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 111/1951, deci fără titlu valabil, că au fost demolate construcțiile aflate inițial iar terenul este ocupat de blocuri și neputând fi restituit în natură, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (9), art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud posibilitatea acordării de despăgubiri, iar primăria nu este competentă și nici nu a fost investită cu soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor bănești.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței sus menționate, susținând că el a solicitat de la început despăgubiri bănești și consideră că este îndreptățit la această formă de măsuri reparatorii prin echivalent, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) și art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 1828/A din 26 august 2004 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că, raportat la modalitatea de preluare a imobilelor și la situația lor actuală, construcția demolată iar terenul ocupat de blocuri, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prima instanță reținând în mod corect incidența prev. art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1), teza ultimă din Legea nr. 10/2001, dispoziții care exclud posibilitatea acordării despăgubirilor bănești.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre soluționare la Prefectura județului Bistrița-Năsăud pentru acordarea de despăgubiri bănești actualizate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că de la început a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul preluat abuziv de stat, și în mod nelegal s-a respins această cerere, ignorându-se dreptul lui de preferință.
Deși nu s-a indicat expres temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, prin notificarea adresată inițial, nr. 172 din 19 iulie 2001, recurentul-reclamant a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele preluate de stat, în temeiul dispozițiilor Legea nr. 10/2001.
Situația de fapt din cauză nu atrage însă incidența dispozițiilor art. 24 alin. (2) la care recurentul face referire. Aceste prevederi legale sunt incidente imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă.
În speță însă, construcția preluată inițial a fost demolată iar terenul este în prezent ocupat de blocuri, deci ne aflăm în prezența unui imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă.
În atare situație, devin incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1), teza ultimă din Legea nr. 10/2001, dispoziție care exclude acordarea despăgubirilor bănești, cum solicită recurentul.
Situația de fapt și prevederile legale aplicabile au fost reținute corect de instanța de apel, Înalta Curte urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc . civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.L. împotriva deciziei civile nr. 1828/A din 26 august 2004 a Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.