Eviction of occupant post-adjudication; tacit consent to procedural conversion and requirement of residential title

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 13 noiembrie 2003, reclamantul V.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I.M.D., pe cale de ordonanță președințială, instanța de judecată să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în București.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a devenit titular al dreptului de proprietate asupra imobilul menționat, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 10 iulie 2002.

Cu privire la debitoarea C.M.M., fosta titulară a dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat, s-a dispus evacuarea prin încheierea din 17 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București.

Cu ocazia executării silite s-a constatat ca exista o piedica legala la evacuare, cu referire la pârâtul I.M.D., care potrivit cărții de identitate locuiește în acest imobil de la data de 27 septembrie 2003, ulterior adjudecării imobilului și primirii somației în dosarul de executare.

La termenul din 11 decembrie 2003, instanța a luat act de precizarea avocatului reclamantului, în sensul judecării cererii sale de evacuare potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Prin sentința nr. 748 din 5 februarie 2004, Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea în evacuare, reținând că pârâtul nu a făcut dovada deținerii unui titlu locativ.

Împotriva hotărârii primei instanțe pârâtul a declarat apel, invocând judecarea cauzei cu neobservarea dispozițiilor procedurale și susținând că instanța s-a pronunțat cu neobservarea naturii juridice de bun comun a imobilului.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a respins apelul, ca nefondat, prin decizia nr. 943 A din 13 septembrie 2004, cu motivarea că pârâtul nu a făcut dovada comunității de bunuri invocate în apărare.

Împotriva acestei din urma hotărâri pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

S-a susținut ca instanța a încălcat dispozițiile art. 105 alin. (2), art. 132 alin. (1) și art. 138 C. proc. civ., luând act de solicitarea judecării acțiunii potrivit dreptului comun, mult după prima zi de înfățișare. Acțiunea s-a judecat fără a se propune probe.

În fine, pârâtul a mai susținut că acțiunea astfel modificata nu a fost timbrată legal și că, în raport de regimul juridic al locuinței, acțiunea trebuia făcută de ambii coproprietari, față de faptul că acțiunea este asimilată uneia in revendicare.

În concluzie, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauza și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea de ordonanța președințială, la cererea reclamantului, se poate transforma într-o acțiune de drept comun, cu acordul tacit sau expres al pârâtului.

Așa cum corect a reținut prima instanță, pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat, dându-și astfel acordul tacit pentru transformarea cererii de ordonanță președințiala în acțiune de drept comun, așa încât recursul se constata a fi neîntemeiat sub aspectul acestor critici.

Acțiunea în evacuare este supusa taxei judiciare fixe, stabilite prin Legea nr. 146/ 1997, iar obligația de timbrare a fost satisfăcută de către reclamant , așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.

Nici în aceasta etapă pârâtul nu a făcut dovada titlului locativ, susținerile acestuia rămânând în continuare afirmații nedovedite, așa încât recursul se constata a fi nefondat și sub aspectul acestor din urma critici.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursuI ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de I.M.D. împotriva deciziei civile 943/A din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.