Ownership of sports constructions upheld after statutory conversion; appeal rejected as unfounded.

Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată Consiliul local Timișoara și primarul municipiului, solicitând instanței să:

- constate existența pe terenul înscris în C.F. Timișoara, top nr. 9510 a unei clădiri de locuit „Copertina” și a unei clădiri „Club”;

- constate existența pe terenul înscris în C.F. Timișoara, top nr. 9513 a unei case și a unui „loc sportiv”;

- constate existența pe terenul înscris în C.F. Timișoara a construcțiilor: popicărie, grup sanitar, cabine, magazie, bazin de înot;

- constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor menționate

- dispună intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în cărțile funciare menționate, în favoarea reclamantei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că în anul 1977 întreprinderea socialistă de stat E. a primit în administrare operativă mai multe construcții („mijloace fixe”), care au fost inventariate, iar în urma transformării în societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, în aplicarea Legii nr. 31/1990, bunurile enumerate au fost incluse în capitalul social al SC E. SA.

Ca urmare, prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990 dreptul de administrare operativă a fost convertit în drept de proprietate, a cărui recunoaștere și opozabilitate prin înscrierea în cartea funciară se impune.

S-au depus înscrisuri care dovedeau plata de către reclamantă a impozitului pe clădiri, raport de expertiză tehnică, extrasul de carte funciară, alte înscrisuri.

S-a dispus efectuarea a două expertize tehnice judiciare, topografică și contabilă, în urma cărora reclamanta a renunțat (fila 156) la pretențiile privind clădirea de locuit individuală, copertina și clădirea „Club”.

Prin sentința civilă nr. 2736 din 29 martie 2004, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea precizată, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor popicărie, grup sanitar, clădire vestiare, bazin mare de înot.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel recunoscut.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în temeiul legii, H.G. nr. 70/1991 și Legea nr. 15/1990, bunurile evidențiate în scriptele unităților de stat au fost preluate în patrimoniul societăților comerciale nou înființate, ceea ce s-a întâmplat și în speță, astfel încât conform art. 22 din Legea nr. 7/1996 a publicității imobiliare se poate dispune intabularea în cartea funciară conform expertizei ing. A.C.

Apelul declarat de pârâți a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2157 din 8 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut în motivare că acțiunea inițiată a fost precizată în sensul că este în realizare, fiind și timbrată corespunzător, iar dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor rezultă cu prisosință din toate probatoriile administrate, astfel încât se impune consacrarea în registrele de publicitate a situației reale a acestor construcții.

Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâții, care au invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut în esență că acțiunea astfel cum a fost formulată nu era admisibilă, fiind una în realizare, iar nu în constatare, că reclamanta nu a făcut dovada existenței autorizației de construcție, că nu are acordul autorității locale, proprietară a terenului, pentru constituirea dreptului de superficie, că în sfârșit, bazele sportive aparțin domeniului public al municipiului Timișoara.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Din C.F. Timișoara rezultă că pe parcela nr.top.9514 se află parcul din Bd. F. iar în foaia de proprietate figurează pârâta Primăria Timișoara, ca „posesor la localizare”.

Reclamanta a solicitat instanței să constate prin hotărâre că pe parcela menționată există mai multe clădiri, care se găsesc în patrimoniul său din anul 1977, fiindu-i date în administrare operativă prin decizia nr. 89/1977 a grupului Întreprinderilor de Industrie Locală a județului Timiș.

În ciuda existenței lor necontestate și a plății impozitului pentru ele de către reclamantă, din cartea funciară lipsește mențiunea acestor construcții pe teren. Prin precizarea aflată la fila 67 dosar fond, reclamanta a menționat natura acțiunii formulate, acțiune în realizare, astfel încât motivul invocat de recurenți, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (304 pct. 8 C. proc. civ.) este nefondat, instanța de apel interpretând exact apelul cu care fusese învestită.

Nici celelalte motive invocate nu sunt întemeiate, nefiind incidente în cauză ipotezele vizate de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, referirea la lipsa autorizației de construcție nu este pertinentă. De vreme ce temeiul cererii reclamantei de intabulare nu a fost edificarea, ci legea, mai precis art. 20 din Legea nr. 15/1990, fiind dovedit modul legal în care reclamanta a intrat în stăpânirea construcțiilor.

În condițiile în care pârâta însăși nu pretinde și nu are vreun drept propriu de proprietate asupra construcțiilor în discuție, opunerea sa la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei se situează la limita exercitării cu bună credință a drepturilor, în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Simplele afirmații din recurs privind apartenența tuturor bazelor sportive din Timișoara domeniului public al municipiului nu este probată în mod convingător, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, asupra cărora ambele instanțe s-au pronunțat în mod exhaustiv.

Pentru aceste considerente, văzând că nici unul dintre motivele invocate nu este fondat, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2157 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.