Challenge to Bar Association’s refusal of attorney appointment: admissibility of administrative action without specific attack on final administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the initial action as inadmissible, thereby leaving the lower court ruling in force. The dispute arose from the appellant’s request to compel the national bar association to issue a decision appointing him as an attorney in a specific local bar, following the denial of his application by the bar’s permanent commission and council in 2002. The appellant argued that the refusal violated his fundamental rights, but the court determined that the action was procedurally defective because the plaintiff failed to specifically challenge the final administrative act issued by the Bar Council within his statement of claim, thus failing to legally invest the court with jurisdiction under the administrative litigation regime. Consequently, the court applied Articles 1 and 11 of Law No. 29/1990 on administrative litigation and Article 312 of the Civil Procedure Code to affirm that without a valid challenge to the specific administrative decision, the court lacked the legal basis to review the merits of the bar association's refusal.
Legislator headnote
AI generatedart.14 din Legea nr.51/1995, art.1 din Legea nr.29/1990; Challenge to Bar Association’s refusal of attorney appointment: admissibility of administrative action without specific attack on final administrative act: Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat Uniunea Avocaților din România reprezentată de avocatul F.I., lipsind B.N.
Procedura completă.
Avocatul F.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România a solicitat obligarea pârâtei să emită o decizie de numire ca avocat în Baroul Bistrița.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1038 din 31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a depus cereri și memorii adresate Uniunii Avocaților din România, pentru a fi numit ca avocat în Baroul Bistrița.
Prin decizia nr.264/1995 i-a fost respinsă cererea.
În anul 2002, reclamantul a formulat altă cerere, care i-a fost respinsă prin deciziile nr.1291/2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților și nr.8834/2002 a Consiliului Uniunii.
Reclamantul prin precizarea de acțiune, nu a înțeles să atace aceste decizii, astfel că instanța nu a fost legal investită.
Nefiind întrunite cerințele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din România să emită o decizie e numirea sa în profesia de avocat în cadrul Baroului Bistrița.
Conform Legii nr.231/2000, persoana interesată se adresează organelor Uniunii Avocaților din România – Comisia permanentă și Consiliul uniunii – care se pronunță prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ de autoritate face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ.
În speță, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, nu a înțeles să atace decizia Consiliului Uniunii, or, în situația dată, instanța nefiind legal sesizată singura soluție legală ce se putea pronunța era de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.