Eligibility of children born during parental ethnic displacement for restitution benefits under Emergency Government Ordinance No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension fund, upholding the appellate court's decision that obligated the pension fund to recognize the plaintiff as a beneficiary under Emergency Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and to annul the adverse administrative decision. The dispute centered on whether a child born in a refugee village during their parents' forced ethnic-based displacement qualifies for restitution benefits, with the plaintiff alleging that the administrative authority incorrectly denied status because the child was not yet born at the time of the initial deportation. The Court held that the appeal was unfounded because interpreting the law to exclude children born during the period of their parents' refuge would constitute discriminatory treatment against minors who suffered the same deprivitions, affirming that the legal status of beneficiaries extends to those born in the locality of displacement pursuant to Article 1, lit. c) of the relevant ordinance and the normative application measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility of children born during parental ethnic displacement for restitution benefits under Emergency Government Ordinance No. 105/1999: Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea s-a încadrat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, iar pe fond, că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au suferit persecuții din motive etnice, pe toată perioada strămutării părinților, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între momentul nașterii și data încetării motivului strămutării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2002, sub nr. 4017, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, reclamanta V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2950 din 27 august 2002, emisă de aceasta și obligarea pârâtei, de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă că s-a născut la Alba, localitatea de refugiu a părinților săi și că a suferit alături de aceștia, aceleași privațiuni.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția tardivității acțiunii, iar pe fond a susținut respingerea acesteia, cu motivarea că reclamanta nefiind născută la data strămutării, nu avea domiciliu de unde să fie strămutată.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 581, pronunțată la 18 noiembrie 2002, a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.E., a anulat hotărârea nr. 2950 din 27 august 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 ,cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea s-a încadrat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, iar pe fond, că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au suferit persecuții din motive etnice, pe toată perioada strămutării părinților, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între momentul nașterii și data încetării motivului strămutării.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată, așa cum prevede expres și limitativ art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să constate că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, precum și a Normelor de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, apreciind că și copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut.
A nu acorda aceste drepturi, ar însemna să se aplice un tratament discriminatoriu minorilor născuți în perioada refugiului părinților care au suportat aceleași privațiuni, sens pe care actele normative aplicabile nu-l au.
Cum instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 581/CA/P din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.