Ethnic persecution benefits: forced relocation without loss of employment satisfies the requirement for restitution under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the appellate court’s ruling that mandated the recognition of the claimant as a beneficiary of Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000). The dispute centered on an administrative challenge to a decision refusing benefits to the daughter of a railway employee who was forcibly displaced to Hungary in 1940 for ethnic reasons during the period of the authoritarian regimes. The lower instance had already voided the administrative act, and the Supreme Court confirmed this outcome, rejecting the argument that the retention of employment or service-related transfers negated the constitutive element of ethnic persecution. The decisive legal basis was Article 1, letter c) of Law No. 189/2000, interpreted to establish that forced relocation between localities constitutes a sufficient form of ethnic persecution independent of whether the victim maintained a place of work.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Ethnic persecution benefits: forced relocation without loss of employment satisfies the requirement for restitution under Law No. 189/2000: Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate începând cu septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, constând în strămutarea în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2002 la Curtea de Apel Orade, secția de contencios administrativ, sub nr. 4133, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare. pentru ca în contradictoriu cu aceasta. să se dispună anularea hotărârii nr. 2156 din 6 septembrie 2002 și obligarea de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă că în 1940, după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său, ceferist de profesie, a fost strămutat împreună cu familia în localitatea Matesziarko, din Ungaria, pe motive etnice, suferind astfel multiple privațiuni.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că nu pot fi reținute persecuții din motive etnice, câtă vreme tatăl reclamantei a fost menținut în serviciul căilor ferate.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 586, pronunțată la 18 octombrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C., a anulat hotărârea nr. 2156 din 6 septembrie 2002 și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate începând cu septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, constând în strămutarea în altă localitate.
Din interpretarea textului de lege a rezultat că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, reprezintă o modalitate de persecuție etnică, fără a fi condiționată de asigurarea sau nu, a unui loc de muncă.
Instanța a apreciat că față de aceste prevederi, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că nu a fost dovedită persecuția etnică, întrucât tatăl reclamantei și-a continuat activitatea, și după instaurarea regimului hortyst, în același loc de muncă și că în cadrul atribuțiilor de serviciu, a fost mutat în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să constate că acest aspect a fost analizat de instanța de fond, care a reținut că strămutarea în sine dintr-o localitate, în alta, a reprezentat o modalitate de persecuție etnică, aceasta nefiind condiționată de asigurarea sau nu, a unui loc de muncă.
Considerându-se critica neîntemeiată, Curtea constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 596/CA/P din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 aprilie 2003.