Eviction claim and jurisdiction of the Court of Appeal to hear the second instance under transitional provisions of Law No. 219/2005.

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 octombrie 2004 pe rolul Judecătoriei Toplița, reclamantul R.I.E. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând evacuarea ei necondiționată din imobilul proprietatea sa, situat în Borsec, pe care îl ocupă, deși prin hotărâre judecătorească irevocabilă în fața Curții de apel Tg. Mureș licitația prin care pârâta cumpărase vila a fost anulată.

Prin sentința civilă nr. 8 din 7 ianuarie 2005, Judecătoria Toplița a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Apelul declarat de pârâtă prin administrator a fost respins de Curtea de apel Tg Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 162 din 6 aprilie 2005.

Recursul declarat de aceeași parte la 23 mai 2005 a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresa nr. 228/C din 12 august 2005.

În baza art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul oficial nr. 609 din 14 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare la Curtea de apel Tg Mureș.

Prin decizia civilă nr. 1156 din 4 noiembrie 2005 Curtea de apel Tg Mureș și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 219/2005.

Competența soluționării recursului în speță aparține Curții de apel Târgu Mureș, care în mod greșit s-a considerat necompetentă, dând o interpretare contrară scopului în care a fost edictată, Legii nr. 219/2005.

Potrivit noii concepții a legiuitorului, prevalează principiul apropierii justiției de justițiabili, prin stabilirea ierarhiei instanțelor în soluționarea cauzelor și a căilor de atac.

Pentru atingerea unui rezultat imediat, așteptat și de observatorii europeni ai funcționării justiției în România, s-a luat măsura ca tranzitoriu, dosarele al căror obiect și/sau valoare nu justifică deplasarea părților până la Înalta Curte de Casație și Justiție, să rămână a fi soluționate în recurs de curțile de apel, care în viitor vor fi cele care vor pronunța hotărâri irevocabile în cauze ca cea din speță, evacuare.

Desigur că rigoarea principiilor de drept poate fi afectată prin măsura soluționării atât a apelului cât și a recursului de către aceeași instanță (desigur, în altă compunere), dar interesul superior al degrevării instanțelor și al soluționării cu celeritate a cauzelor a determinat o asemenea măsură a legiuitorului.

Constituționalitatea art. II din Legea nr. 219/2005 în temeiul căruia dosarul a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimis la Curtea de apel a fost verificată de Curtea Constituțională, care s-a pronunțat prin decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, în sensul acestei interpretări a Legii nr. 219/2005, care rezultă, de altfel, pentru orice destinatar onest al normei juridice, ce se cere interpretată teleologic, în litera și spiritul ei.

Ca atare, dosarul fiind de competența Curții de apel Tg Mureș, i se va trimite acestei instanțe pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite la Curtea de Apel Târgu-Mureș, spre competentă soluționare, recursul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva deciziei nr. 162/A din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2006.