Abusive expropriation under Decree 223/1974: statutory limitation of reparations to securities rather than cash equivalents

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2004, la Tribunalul Timiș, reclamanții L.C. și L.M. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziția nr. 1676 emisă la 27 iulie 2004 de Primarul Municipiului Timișoara și să fie obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să fie acordate reclamanților despăgubiri pentru un imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.

Soluționând pricina în primă instanță, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1811 din 18 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1676/2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și a obligat pârâtul să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalentul bănesc cu privire la apartamentul aflat în litigiu.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 936/A din 18 aprilie 2005, a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara și a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul obligării pârâtului de a face reclamanților o ofertă de despăgubiri în condițiile art. 12 pct. 2 și 4 din Legea nr. 10/2001, menținând în rest dispozițiile sentinței. Apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara a fost respins.

Hotărând astfel, curtea de apel a motivat că măsurile reparatorii ce se cuvin reclamanților pot conta doar în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite și nu în echivalent bănesc cum s-a hotărât, greșit, prin sentința primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primarul Municipiului București solicitând, în baza art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., modificarea deciziei și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că preluarea imobilului de către stat nu s-a făcut abuziv așa încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.

Prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

În speță, apartamentul care a fost proprietatea reclamanților a fost preluat de stat, prin decizia nr. 2174 din 30 octombrie 1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Timiș, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu motivarea că proprietarii vor pleca definitiv din țară.

Preluarea apartamentului de către stat nu a fost făcută în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării, așa încât, în sensul Legii nr. 10/2001, imobilul a fost, neîndoielnic, preluat în mod abuziv.

Întrucât reclamanții au făcut dovada că imobilul proprietatea lor a fost preluat de stat în mod abuziv, instanța de apel a decis, corect, că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Decizia atacată cu recurs a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, iar instanța de apel a interpretat bine actul juridic dedus judecății și s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, așa încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 936 A din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.