Recusal order appeal inadmissibility due to statutory restriction on separate challenges to interlocutory procedural orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, ruling that the appellant prevailed on no procedural front and was ordered to pay 260 lei in judicial costs to the state. The case involved a procedural challenge to an earlier High Court order that had rejected a motion for the recusal of all judges from the Brașov Court of Appeal; the appellant argued for a separate review of this recusal decision. The court held that the appeal was barred because, following the abrogation of Article 52(7) of the Code of Criminal Procedure by O.U.G. No. 55/2004, the law no longer permits separate appeals against orders rejecting recusal motions after July 1, 2004. Relying on the principle of legality and Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts separate appeals to expressly provided exceptions, the court determined that such procedural remedies must be exercised only in accordance with statutory provisions, rendering the appellant's recourse inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 52 C. proc. pen, art. 129 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 385^15^ pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Recusal order appeal inadmissibility due to statutory restriction on separate challenges to interlocutory procedural orders: The case involved a procedural challenge to an earlier High Court order that had rejected a motion for the recusal of all judges from the Brașov Court of Appeal; the appellant argued for a separate review of this recusal decision. The court held that the appeal was barred because, following the abrogation of Article 52(7) of the Code of Criminal Procedure by O.U.G. No. 55/2004, the law no longer permits separate appeals against orders rejecting recusal motions after July 1, 2004. Relying on the principle of legality and Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts separate appeals to expressly provided exceptions, the court determined that such procedural remedies must be exercised only in accordance with statutory provisions, rendering the appellant's recourse inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 49 din 25 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea petentului P.I., privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Brașov, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, petentul P.I. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia dispozițiilor Părții Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen. rezultă condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora, potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Brașov.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare abrogării a alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepția atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reținut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituția României, revizuită și exigențelor privind liberul acces la justiție, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în cursul judecății, în condițiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiție este asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită de legea procesual-penală.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, petentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.I. împotriva încheierii nr. 49 din 25 ianuarie 2006, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1086/1/2005.
Obligă recurentul menționat, să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.