Prohibition of multiple appeals against final criminal judgments; violation of the principle of uniqueness of the appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Nine-Judge Panel) dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Criminal Section of the same Court dated July 18, 2005, which had previously rejected the criminal complaint. The dispute involved a criminal case where the appellant attempted to file a second appeal against a final judicial decision issued after the exhaustion of two levels of jurisdiction. The court ruled that under Article 3851 of the Code of Criminal Procedure, the right to appeal extinguishes upon exercise for final judgments, adhering to the principle of uniqueness of appeal; furthermore, the panel lacked jurisdiction to hear a substantive appeal as it is not a first-instance court under Article 24(1) of Law No. 304/2004, making the filing a violation of the legality of appeal procedures under Article 38515(1)(a). Consequently, the appellant was ordered to pay state litigation costs and judgment costs to the respondent.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Prohibition of multiple appeals against final criminal judgments; violation of the principle of uniqueness of the appeal: Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4441 din 18 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2705/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta N.L. împotriva sentinței penale nr. 18/P din 16 martie 2005, a Curții de Apel Oradea.
Împotriva acestei decizii, petenta a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre penală definitivă, ca urmare a parcurgerii celor două grade de jurisdicție reglementate de legea procesuală penală.
Or, potrivit reglementării date prin Codul de procedură penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp, cât părțile ar fi nemulțumite de soluția definitivă dată cauzei penale.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Petenta exercitându-și dreptul la recurs, cel de al doilea recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întrunește cerințele textului menționat, încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a soluționat cauza penală în primă instanță, soluționarea acestui din urmă recurs excede competenței atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, așa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
Totodată, văzând și cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, Curtea, în baza art. 192 alin. (2) și art. 193 din același cod, va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta N.L. împotriva deciziei nr. 4441 din 18 iulie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2705/2005.
Obligă recurenta menționată să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă recurenta-petentă N.L. să plătească intimatei M.M., suma de 1.270 lei (12.700.000 ROL) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2006.