Direct judicial seizure of criminal complaint for judicial misconduct bypassing mandatory prior prosecutorial resolution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Complete Bench of Nine Judges of the High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the petition as inadmissible and ordering the appellant to pay 300 lei in judicial costs. The case involved a procedural challenge where a private individual directly filed a criminal complaint with the court for judicial misconduct (violations of Articles 246 and 264 of the Penal Code) following an unfavorable civil ruling, bypassing the mandatory preliminary step of submitting the complaint to the public prosecutor. The court determined that the direct filing violated absolute nullity requirements under Article 197(2) of the Code of Criminal Procedure, specifically Articles 279, 221, and 2781, which mandate that such offenses require a preliminary complaint to the investigative authority unless a refusal to initiate proceedings is confirmed by a superior prosecutor; because these validity conditions for the judicial seizure were not met, the lower court’s decision remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. civ, art. 197 alin. (2) C. proc. pen, art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3859 C. proc. civ, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Direct judicial seizure of criminal complaint for judicial misconduct bypassing mandatory prior prosecutorial resolution: Este de reținut că reglementarea menționată corespunde scopului principal al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitor la garanțiile procedurale care trebuie să însoțească, între altele, judecarea acuzațiilor în materie penală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 610 din 4 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins plângerea petentului I.V., privind pe intimata C.D., ca inadmisibilă.
S-a reținut că, la data de 27 septembrie 2005, petentul I.V. s-a adresat cu plângere, acestei instanțe, solicitând cercetarea judecătorului D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., constând în aceea că magistratul menționat o dat o soluție defavorabilă acestuia, într-o cauză civilă.
Instanța de fond a reținut că plângerea este inadmisibilă, întrucât petentul s-a adresat direct instanței de judecată, fără a sesiza anterior organul de urmărire penală, care să dea o rezoluție în cauză.
Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul I.V. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris la data exercitării căii de atac.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la sesizarea instanței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Este de reținut că reglementarea menționată corespunde scopului principal al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitor la garanțiile procedurale care trebuie să însoțească, între altele, judecarea acuzațiilor în materie penală.
Este adevărat că, privitor la sintagma „dispoziții relative la sesizarea instanței”, Codul de procedură penală nu conține nici o prevedere care să o definească.
Însă, cu referire la cauză, sfera și conținutul dispozițiilor procesuale aflate sub protecția nulității absolute rezultă din dispozițiile art. 279, 221 și 2781 C. proc. pen., coroborat cu art. 264 din același cod.
Din economia reglementărilor legale menționate rezultă, însă, că în materie penală constituie dispoziții relative la sesizarea primară a instanței de judecată și sunt supuse sancțiunii nulității absolute, toate dispozițiile procesuale care au ca obiect de reglementare determinarea persoanelor sau organelor împuternicite să aducă în fața instanței o cauză, spre judecată, prin plângere, plângere prealabilă sau rechizitoriu, precum și cele care stabilesc condițiile de validitate a actului de sesizare și limitele judecății, ca efect a acestora.
În cauză, obiectul plângerii formulate de petentul I.V. privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.
Or, infracțiunile reclamate nu se regăsesc între cele determinate prin art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în cazul cărora plângerea prealabilă se adresează instanței de judecată.
Totodată, infracțiunile sesizate nici nu au făcut obiectul urmăririi penale, finalizată printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior, care să justifice sesizarea instanței de judecată în condițiile art. 2781 C. proc. pen.
Prin urmare, în mod legal prima instanță a constatat neîndeplinirea condițiilor de validitate a sesizării, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul I.V. împotriva sentinței nr. 610 din 4 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5729/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.V. împotriva sentinței nr. 610 din 4 noiembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5729/2005.
Obligă recurentul menționat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2006.