Robbery conviction upheld: sufficiency of corroborated confession and recidivism sentencing under Romanian Penal Code

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230/ PI din 9 martie 2004 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații:

- H.P.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 86/2001 a Judecătoriei Deta și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute, în total, 9 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

- K.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și, pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.600.000 lei către partea civilă N.G.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.270.000 lei de la inculpata K.M.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților și deducerea prevenției de la 5 februarie 2004, la zi, pentru inculpatul H.P.C. și de la 4 februarie 2004, la zi, pentru inculpata K.M.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 1.200.000 lei fiind plătit din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost condamnată și inculpata B.C., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. și prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 4 februarie 2004, în timp ce consuma băuturi alcoolice într-un local din Timișoara, partea vătămată N.G. a fost acostată de inculpata B.C. și invitată la masa la care se aflau și ceilalți inculpați.

B.C. și K.M. i-au propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale, prețul fiind stabilit la 100.000 lei, după care toți trei s-au deplasat la sediul unei centrale de apă din apropierea Gării de Nord – Timișoara.

Părțile au fost urmărite de inculpatul H.P.C. și de făptuitorul C.B. care au intrat după ele în birou, primul pretinzând că ar fi soțul C.B. și imobilizând partea vătămată. Inculpatele au sustras banii victimei, pe care i-au împărțit între ei.

Din anul 2000, inculpata K.M. practica prostituția, asigurându-și, astfel, mijloacele necesare de trai.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile martorilor și inculpaților, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale.

Inițial, în timpul urmăririi penale, inculpatele K.M. și B.C. au recunoscut faptele săvârșite, după care, sub presiune, amenințările efectuate asupra lor de H.P.C., au revenit asupra declarațiilor date.

Inculpatul H.P.C. a negat orice implicare în comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 288/ A din 14 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, menținând starea de arest preventiv a acestora și deducând prevenția la zi.

Inculpatul H.P.C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei către stat, în timp ce inculpata K.M. a fost obligată la 140 lei cheltuieli judiciare statului, în care se include și suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal inculpații H.P.C. și K.M., solicitând admiterea acestora și, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpaților.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

În timpul urmăririi penale, inculpata K.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, relatând în mod sincer împrejurările și modul comiterii faptei, precum și contribuția fiecărui participant la realizarea ei.

Declarațiile sale se coroborează cu cele ale inculpatei B.C., precum și cu declarațiile părții vătămate N.G. și ale martorului B.I., cu dovada de găsire a sumei de bani sustrase de inculpați asupra acestora, precum și cu procesul-verbal de recunoaștere din grup.

În consecință, neexistând motive de casare, Curtea înlătură critica formulată ca neîntemeiată.

Cât privește modul de individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constată că acesta respectă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopul preventiv-educativ enunțat în art. 52 C. pen.

Inculpații au acționat după un scenariu conceput și realizat în mod ingenios și cu rezultate certe pentru propriul lor beneficiu.

Inculpatul H.P.C. a fost constant nesincer pe parcursul procesului penal. El are statut de recidivist, ceea ce impune menținerea pedepsei aplicate, inculpatul dovedind perseverență în conduita infracțională.

Inculpata K.M. a săvârșit două infracțiuni în concurs real, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare fiind suficientă și necesară reeducării acesteia în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.

Constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile inculpaților H.P.C. și K.M.

Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 5 februarie 2004, la zi, pentru inculpatul H.P.C.

Inculpata K.M. a fost arestată preventiv de la 4 februarie 2004 la 14 decembrie 2005.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.P.C. și K.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.P.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 5 februarie 2004 la 14 februarie 2006.

Constată că inculpata K.M. a fost reținută și arestată preventiv de la 4 februarie 2004 până la 14 decembrie 2005.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.