Sole-caretaker claim vs. statutory one-time limit for suspension of imprisonment execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the convict's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected her request to suspend the execution of a 9-year imprisonment sentence. The dispute centered on whether the defendant, a first-time mother of an infant, met the legal requirements for a new suspension of sentence, specifically arguing she was the sole caretaker; however, the infant had already reached one year of age after a previous suspension ended in October 2005, and the child was in the care of the maternal grandmother with pre-existing family difficulties noted by social services. The court applied Article 453 lit. c) of the Code of Criminal Procedure, ruling that a suspension for the same reason could not be granted more than once or exceed three months, and found that the "special circumstances" test under Article 453 lit. a) was not met because immediate execution would not cause grave consequences to the convict or her family. Consequently, the operative outcome is the refusal to suspend the sentence, leaving the original conviction and lower court rejections in full force.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. a) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen, articolul 453 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 189 C. proc. pen; Sole-caretaker claim vs. statutory one-time limit for suspension of imprisonment execution: The dispute centered on whether the defendant, a first-time mother of an infant, met the legal requirements for a new suspension of sentence, specifically arguing she was the sole caretaker; however, the infant had already reached one year of age after a previous suspension ended in October 2005, and the child was in the care of the maternal grandmother with pre-existing family difficulties noted by social services. The court applied Article 453 lit. c) of the Code of Criminal Procedure, ruling that a suspension for the same reason could not be granted more than once or exceed three months, and found that the "special circumstances" test under Article 453 lit. a) was not met because immediate execution would not cause grave consequences to the convict or her family. Consequently, the operative outcome is the refusal to suspend the sentence, leaving the original conviction and lower court rejections in full force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Provision applied in the dispositive to impose judicial costs on the appellant.
Provision cited in the dispositive regarding the advancement of the official attorney's fees from the Ministry of Justice funds.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1235 din 7 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata A.M., în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 C. proc. pen., condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei RON.
S-a reținut că petenta se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146 din 4 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 201/2005 a Curții de Apel București.
În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnata a învederat faptul că este singurul întreținător al unui copil cu vârsta de sub un an, care suferă de afecțiuni medicale ce necesită tratament de specialitate.
S-a mai arătat că condamnata a mai beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei dispusă de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 869 din 5 mai 2005, pentru perioada 5 iulie 2005 – 11 octombrie 2005, dată până la care minora urma să împlinească vârsta de un an, iar problemele sale de sănătate să primească o rezolvare.
Instanța de fond a constatat că întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată și după data de 11 octombrie 2005, când minora C.A.M. împlinește vârsta de un an, iar celelalte motive invocate de condamnată legate de calitatea sa de unic întreținător al minorei nu justifică admiterea cererii formulate, copilul aflându-se în îngrijirea bunicii materne.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Condamnata A.M. a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei până la data de 11 octombrie 2005 când minora C.A.M. a împlinit vârsta de un an, iar o nouă întrerupere pentru același motiv nu se mai poate acorda, articolul 453 lit. c) C. proc. pen. stabilind că executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Ancheta socială efectuată în cauză a constatat că minora se află în îngrijirea bunicii materne, problemele materiale și de sănătate ale familiei fiind preexistente încarcerării condamnatei.
Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele legii privind existența unor împrejurări speciale care să determine ca executarea imediată a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnată sau familia sa, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.M. împotriva deciziei penale nr. 878 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.