Drug trafficking conviction upheld; appeal against 3-year custodial term dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul M.C.R., la 3 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe termen de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La 23 februarie 2005, inculpatul a luat legătura cu P.M. , căruia i-a comunicat că dorește să vândă cannabis, sens în care i-a cerut ajutorul în găsirea unui cumpărător, oferindu-i și o probă pentru a verifica calitatea drogului. Conform înțelegerii, la 25 februarie 2005, a avut loc întâlnirea inculpatului cu presupusul cumpărător B.C. (investigator sub acoperire) căruia i-a oferit spre vânzare cantitatea de 230 gr. cannabis, solicitând plata sumei de 450 Euro.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat hotărârea prin greșita reținere a dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 276/ A din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de parchet, a desființat hotărârea cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în aceste limite, a înlăturat aplicarea art. 81, 82, 83 C. pen., dispunând executarea pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

S-a reținut în considerente că, nu se justifică modalitatea de executare aleasă de instanță, în raport de pericolul social sporit al faptei, cantitatea de aproape 300 gr. cannabis găsită asupra inculpatului și frecvența mare a infracțiunilor de acest gen.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat modalitatea de executare dispusă de instanța de apel, solicitând sub acest aspect, menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea motivului de recurs au fost invocate dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, se va și examina critica formulată, constatându-se că recursul este nefondat.

Instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei în considerarea datelor personale prezentate de inculpat dar și a dispozițiilor cuprinse în art. 72 C. pen.

Chiar dacă recurentul inculpat este infractor primar, cu o bună conduită anterior și posterior comiterii faptei, aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată, nu se justifică în raport de fapta de pericol comisă.

De altfel, recurentului inculpat i s-a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum se plasează la limita minimă legală, așa încât, nu se constată motive care să impună o coborâre a cuantumului sub limita minimă legală, sau să reclame o schimbare a modalității de executare.

În contextul stabilit, pedeapsa este aptă să realizeze cerințele art. 52 C. pen. și este în același timp, proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului.

Pentru aceste considerațiuni, critica formulată este nefondată și potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.R. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.