Robbery conviction upheld, appeal dismissed as unfounded; six-year sentence affirmed.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 748 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Cluj, inculpatul C.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 204/2002 a Judecătoriei Aiud și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 531 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut stare de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 iulie 2005, ora 1,00, până la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul este recuperat integral.

În baza art. 191 și art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 20 iulie 2005, în loc public, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei M.T., sustrăgându-i suma de 2 lei și verigheta din aur.

Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, potrivit concluziilor raportului de constatare medico – legală nr. 4572/II/A/44 din 4 august 2005 al I.M.L. Cluj.

Prejudiciul cauza acestuia, în sumă de 210 lei, a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase victimei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor C.G., C.I., B.B., D.I., procesul verbal de constatare a infracțiunii, proces verbal de percheziție corporală, proces verbal de cercetare a locului faptei, procese verbale de predare – primire, planșe fotografice, acte medicale și medico – legale, declarațiile inculpatului.

Inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa întrucât nu a sustras bunurile părții vătămate, iar actele de agresiune le-a săvârșit pentru a o apăra pe martora D.I. de intenția victimei de a o viola.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 29 din 1 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar prevenția dedusă la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal inculpatul C.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) și d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 12, 14, 171 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Inculpatul a atacat victima și i-a sustras banii și verigheta. La strigătele de ajutor ale părții vătămate, la fața locului a intervenit un echipaj de jandarmi, martorii C.G. și C.I. relatând împrejurările constatate nemijlocit, cât și afirmațiile făcute de părți în legătură cu modul de săvârșire a faptei.

De altfel, în procesul – verbal de constatare a infracțiunii se consemnează declarația inculpatului C.D. prin care recunoaște săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În data instanței de judecată, inculpatul a detaliat modul de sustragere a verighetei, după ce a umezit cu salivă degetul victimei.

Declarațiile sale se coroborează cu cele ale părții vătămate și martorilor cauzei, precum și cu concluziile actului medico – legal, astfel că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului, Curtea urmând să înlăture ca nefondate criticile formulate în acest sens prin motivele de recurs.

Apărarea inculpatului în sensul că a comis actele de agresiune pentru a asigura protecția martorei D.I., nu sunt susținute de nici o probă a cauzei, martora fiind în pericol în compania părții vătămate.

Cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta este corespunzător cerințelor articolelor 72 și 52 C. pen.

Instanța de judecată a ținut seama de pericolul social concret al infracțiunii comise precum și de statutul de recidivist al inculpatului care a mai fost condamnat în anul 2002 pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Perseverența infracțională manifestată de inculpat în săvârșirea unor infracțiuni de același gen nu poate primi un tratament penal mai blând, astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs, pedeapsa ce i-a fost aplicată fiind necesară și suficientă reeducării sale sociale.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 21 iulie 2005 la 26 aprilie 2006.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., at.192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 29 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 iulie 2005 la 26 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2006.