Maintenance of preventive detention post-conviction for robbery based on continuing social danger and public order risks
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Final Operative Outcome:** The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to maintain the preventive detention. **Dispute and Material Facts:** The case involved a criminal proceeding where the defendant, convicted of aggravated robbery (jointly committing violence to steal a mobile phone in public, resulting in a 5-year prison sentence), challenged the appellate court's decision to keep him in pre-trial detention. The defendant argued that no legal grounds remained to justify his continued deprivation of liberty after the final conviction was pronounced. **Decisive Legal Basis:** The Supreme Court ruled that the appellate court correctly verified the legality and pertinence of the detention under Art. 160b of the Code of Criminal Procedure. Applying Art. 148 lit. h) of the Code of Criminal Procedure, the Court determined that the specific mode of the offense, its circumstances, and its consequences created a concrete social danger to public order and confidence in the justice system, necessitating continued detention despite the rendered conviction, which did not alter the presumption of innocence.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 3857 alin. (1) C. proc. pen, art. 75 lit. c) C. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 160b alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention post-conviction for robbery based on continuing social danger and public order risks: **Dispute and Material Facts:** The case involved a criminal proceeding where the defendant, convicted of aggravated robbery (jointly committing violence to steal a mobile phone in public, resulting in a 5-year prison sentence), challenged the appellate court's decision to keep him in pre-trial detention. The defendant argued that no legal grounds remained to justify his continued deprivation of liberty after the final conviction was pronounced. **Decisive Legal Basis:** The Supreme Court ruled that the appellate court correctly verified the legality and pertinence of the detention under Art. 160b of the Code of Criminal Procedure. Applying Art. 148 lit. h) of the Code of Criminal Procedure, the Court determined that the specific mode of the offense, its circumstances, and its consequences created a concrete social danger to public order and confidence in the justice system, necessitating continued detention despite the rendered conviction, which did not alter the presumption of innocence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary ground for dismissing the appeal as unfounded, resulting in the maintenance of the preventive detention.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 41467/3/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului V.C.R.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva încheierii sus-arătate a declarat recurs inculpatul V.C.R., solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate întrucât nu mai există nici un temei care să justifice menținerea stării de arest.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, prin sentința penală nr. 182 din 14 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 41467/3/2005 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului V.C.R., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74, 76 C. pen.
În esență, s-a reținut că, în ziua de 16 septembrie 2005, în jurul orelor 19,30, în public, inculpatul V.C.R. împreună cu coinculpatul P.M.M., a sustras, prin violență, părții vătămate P.C.I. un telefon mobil, pe care l-au vândut cu suma de 230 RON.
Temeiurile arestării preventive a inculpatului V.C.R. le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Cât privește menținerea stării de arest a inculpatului, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic și legal s-a dispus privarea de libertate a acestuia.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului V.C.R.
Înalta Curte constată că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de urmările acesteia, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii cât și în cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.R.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.R. împotriva încheierii din 13 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. 41467/3/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2006.