Individualization of minimum statutory penalty for aggravated robbery in a dwelling despite lack of prior record and personality disorder.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' conviction for robbery and the imposed sentence of seven years' imprisonment, thereby confirming the total time deduction for pre-trial detention from April 3, 2005, to the date of judgment. The dispute centered on whether the penalty was excessively harsh, challenging the individualization of the sentence despite the legal classification of the crime; material facts indicated the defendant, a middle-aged man with no prior record but a diagnosis of personality disorder due to chronic alcoholism, assaulted a victim over 70 years old within her residence, rendering her unconscious to steal 30,000 lei, and was ordered to pay 3,171,064 lei in civil damages. The court ruled that the minimum statutory penalty for robbery committed in a dwelling (7 to 20 years) was correctly applied under Article 72 of the Penal Code, balancing the high social danger of the act against the defendant's lack of criminal antecedents and sincere procedural attitude, thus rejecting the appeal under Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (21) lit. c) C. pen, art. 88 C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 118 lit. d) C. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen; Individualization of minimum statutory penalty for aggravated robbery in a dwelling despite lack of prior record and personality disorder: Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat. Prin apărător și personal a criticat decizia și sentința susținând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind exagerat de aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1202/ F din 30 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul C.G., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția începând de la 3 aprilie 2005 până la pronunțare iar potrivit art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat suma de 30.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească 3.171.064 lei despăgubiri către C.A.S.M. București, cheltuieli spitalizare a părții vătămate M.V.
Pentru a hotărî astfel, a reținut pe baza probelor administrate următoarele:
Inculpatul văduv și fără să aibă locuință lucra de circa 7 ani la atelierul nepotului părții vătămate B.V., aflat în curtea imobilului unde locuia partea vătămată.
În ziua de 2 aprilie 2005, după o absență de câteva zile de la lucru, inculpatul a revenit și după o discuție cu partea vătămată care l-a întrebat dacă mai are de gând să locuiască și să muncească în atelier, i-a cerut acesteia bani. După ce partea vătămată i-a spus că nu are bani și l-a rugat să plece din casă, inculpatul s-a repezit la ea, a tras-o de gât a trântit-o la pământ și a lovit-o în zona capului și corp cu pumnii, până ce partea vătămată și-a pierdut cunoștința. În continuare a mers la atelier a luat o șurubelniță și a revenit în casă a forțat ușa de la dormitor rupând clanța apoi dintr-o geantă aflată sub pernă a luat suma de 30.000 lei și a părăsit imobilul.
Partea vătămată revenindu-și din starea de leșin, a chemat niște rude care au transportat-o la Spitalul de Urgență unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 2 - 5 aprilie 2005.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către inculpatul nemulțumit de întinderea pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 848/ A din 3 noiembrie 2005 pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat. Prin apărător și personal a criticat decizia și sentința susținând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind exagerat de aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanță a dat încadrarea juridică legală faptei săvârșite de inculpat iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptei, lovirea în mod repetat până la aducerea în stare de inconștiență a părții vătămate persoană în vârstă de peste 70 ani.
Pe de altă parte s-a avut în vedere și persoana inculpatului, care prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic și tocmai de aceea ținând seama de faptul că nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de textul de lege încălcat, care prevede pentru tâlhăria săvârșită într-o locuință sau dependințele acesteia pedepse cuprinse între 7 și 20 ani închisoare.
Așa fiind, se constată că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale iar recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 3 aprilie 2005 la pronunțare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 848 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 aprilie 2005 la 14 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.