Timeliness of criminal complaint against prosecutorial acts: strict adherence to statutory deadline despite omission from decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, affirming the appellate court's decision to reject the complainant's motion against the prosecutor's acts as late-filed, and ordered the appellant to pay 80 lei in judicial expenses to the state. The dispute centered on a criminal complaint alleging abuse of office by a prosecutor who had initially decided not to initiate criminal proceedings against public officials for forgery and tax evasion; the complainant argued the procedural deadline was not specified in the communication of the initial decision, but the lower court had already ruled the complaint was barred due to the expiry of the 20-day appeal period. Relying on the legal maxim that ignorance of the law is no excuse and noting that the statutory right to appeal exists regardless of whether the authority explicitly mentions the deadline in its resolution, the court held that the failure to state the deadline did not invalidate the procedural bar, thereby upholding the lawfulness and fundamentality of the first-instance decision under the relevant criminal procedure codes.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Timeliness of criminal complaint against prosecutorial acts: strict adherence to statutory deadline despite omission from decision: The dispute centered on a criminal complaint alleging abuse of office by a prosecutor who had initially decided not to initiate criminal proceedings against public officials for forgery and tax evasion; the complainant argued the procedural deadline was not specified in the communication of the initial decision, but the lower court had already ruled the complaint was barred due to the expiry of the 20-day appeal period. Relying on the legal maxim that ignorance of the law is no excuse and noting that the statutory right to appeal exists regardless of whether the authority explicitly mentions the deadline in its resolution, the court held that the failure to state the deadline did not invalidate the procedural bar, thereby upholding the lawfulness and fundamentality of the first-instance decision under the relevant criminal procedure codes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for ordering the appellant to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 25 ianuarie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 234/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a da această soluție, parchetul a reținut următoarele:
N.C. a sesizat prin plângere penală Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău solicitând efectuarea urmăririi penale față de procurorul T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu dispunând în mod abuziv neînceperea urmăririi penale față de B.V. ș.a., în dosarul penal nr. 1900/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț a fost înregistrat dosarul penal nr. 1900/P/2003 privind plângerea făcută de N.M. împotriva lui B.V. primar al comunei Săvinești, A.B. secretar al Consiliului Local Săvinești și M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și evaziune fiscală.
La 17 noiembrie 2003, procurorul C.T. a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală în cauză și a comunicat soluția dată lui N.M.
În rezoluție a existat o mențiune cu privire la N.C. „în prezent decedat” care nu a fost reală, ea fiind rezultatul unei erori care nu a fost de natură să afecteze soluția dată.
Împotriva actelor procurorului, în termen legal, petentul a formulat plângere care a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 151/II/2 din 2 martie 2005.
Ulterior, la data de 26 septembrie 2005, petiționarul a adresat un memoriu către Ministerul Justiției, acesta fiind înaintat spre soluționare Curții de Apel Bacău, fiind calificată plângere penală împotriva actelor procurorului.
Prin sentința penală nr. 46 pronunțată în ședință penală împotriva actelor procurorului.
Prin sentința penală nr. 46 pronunțată în ședință publică, din data de 14 decembrie 2005, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiționar, acesta nerespectând termenul de 20 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul N.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în adresa de comunicare a soluției de către parchet nu a fost precizat termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., așa încât nu a cunoscut de existența acestuia.
Examinând cauza conform art. 3856 (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, instanța reține că recursul nu este fondat.
Prin rezoluția de respingere a plângerii formulate de petentul N.C. împotriva rezoluției nr. 234/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în partea dispozitivă a acesteia, a fost menționat inclusiv drept de plângere al petiționarului la Curtea de Apel Bacău în termen de 20 de zile de la comunicare (deși legea nu prevede conținutul rezoluției și nici o sancțiune procedurală în cazul în care nu ar fi menționat acest termen).
Dreptul la plângere este prevăzut de lege și chiar dacă organul judiciar nu face referire la el nu poate fi pierdut. Potrivit principiului aplicabil în drept „nimeni nu poate invoca necunoașterea legii”, petiționarul nu se poate apăra în fața instanței că nu a cunoscut de existența unui termen procedural.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și în conformitate art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.C. împotriva sentinței penale nr. 46 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2006.