Whether police officers' communication of missing records constitutes abuse of service and destruction of documents in challenge to non-prosecution resolution

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3574/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul D.C. împotriva rezoluției din 20 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 2496/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Petiționarul D.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând tragerea la răspundere penală a numiților G.E. și A.R.Șt. (subcomisari în cadrul secției 8 poliție) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen., și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că, cei doi lucrători de poliție, au distrus mai multe procese-verbale de sancționare contravențională a unor persoane în scopul de a le ajuta, pe acestea, să fie exonerate de răspundere penală.

Instanța de fond reține, de asemenea, că petiționarul D.C., a sesizat în cursul anului 1999, Judecătoria sectorului 2 București cu o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, insultă și lovire de către un grup de 7 persoane.

Prin sentința penală nr. 1091 din 15 octombrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3071/2001 al Judecătoriei sectorului 2 București s-a dispus achitarea inculpaților în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Petiționarul a învederat instanței că poate să probeze infracțiunile prin procesele-verbale de contravenție, instanța solicitând comunicarea acestora de către Secția 8 Poliție. Prin adresa nr. 1085400 din 18 august 2004, semnată de subcomisarul A.R.Șt., s-a comunicat că în perioada indicată de petiționar nu figurează în evidențe, sancționarea contravențională a celor șapte persoane nominalizate.

Prin adresa nr. 1076116 din 14 decembrie 2004, subcomisarul G.E., în calitate de șef al Secției 8 Poliție, comunică aceluiași petiționar, să nu mai revină cu alte petiții întrucât vor fi clasate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 207/2000.

În raport de aceste elemente, instanța de fond a apreciat că soluția dispusă de procuror este legală.

Împotriva hotărârii pronunțate, a declarat recurs, petiționarul D.C., fără a indica motivele de nelegalitate sau netemeinicie ale acesteia.

Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Făptuitorii A.R.Șt. și G.E., subcomisari ai Secției 8 Poliție, au comunicat instanței [(investită cu soluționarea plângerii formulată de D.C., împotriva unui număr de 9 persoane reclamate pentru săvârșirea, la data de 23 august 1999, a infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., 180 alin. (2) C. pen. și art. 193 C. pen.)] că în perioada la care a făcut referire petiționarul, nu figurează în evidențe, cele 9 persoane nominalizate ca fiind sancționate contravențional.

În același timp, s-a comunicat faptul că, în conformitate cu Dispoziția nr. S/28031 din 15 decembrie 1993 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, procesele-verbale de contravenție întocmite anterior anului 2001 au fost clasate.

În atare condiții, Judecătoria sectorului 2 București, în baza probelor administrate direct și nemijlocit a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpaților pentru săvârșirea, la data de 24 august 1999, a infracțiunilor prevăzute de art. 205, 180 alin. (2) și art. 193 C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de partea vătămată.

De asemenea, au fost respinse contestația în anulare, respectiv cererea de revizuire formulate de același petiționar.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținută în plângerea formulată de petiționar, constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Ca atare, pentru existența infracțiunii este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În cauză însă, făptuitorii A.R.Șt. și G.E., în mod corect, au comunicat instanței de judecată datele solicitate, îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

Nu se pot reține nici infracțiunile prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 272 C. pen., întrucât, din datele existente la dosarul cauzei, nu rezultă indicii care să contureze săvârșirea de către făptuitori a vreunei fapte penale.

În aceste condiții, în mod corect parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că cei doi subcomisari de poliție și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Pe cale de consecință, în cauză, nefiind motive care să justifice desființarea rezoluției procurorului și casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 160 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 80 RON (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 160 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3574/2005.

Obligă petiționarul la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2006.