Robbery Sentence Upheld on Appeal; Confiscation of 160 RON Affirmed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1274 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4776/2005, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului M.D.G. la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 iulie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, bunul fiind restituit.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 1 iulie 2005, partea vătămată E.R.E. a sesizat secția 14 poliție despre faptul că în aceeași zi, în jurul orei 18,00, în timp ce se afla lângă ușa de acces de la scara blocului de domiciliu, două persoane necunoscute i-au smuls de la gât un lănțișor de aur.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în data de 1 iulie 2005, în jurul orei 18,00, inculpatul M.D.G. se deplasa pe str. Sg. Nițu Vasile, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată E.R.E., care purta un lănțișor la gât. În momentul în care aceasta se pregătea să intre în scara blocului de domiciliu, aflat pe aceeași stradă, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls de la gât un lanț de aur, în greutate de 5,80 grame, după care a părăsit locul în fugă, cu lanțul asupra sa.

În aceeași zi, inculpatul s-a întâlnit cu martorul T.A. și, întrucât nu avea asupra sa actul de identitate, l-a rugat pe acesta să amaneteze lanțul sustras de la partea vătămată, fără a-i relata modul în care a dobândit bunul.

Lanțul de aur furat de la partea vătămată a fost amanetat de T.A., la Casa de Amanet SC G.L. SRL în aceeași zi, obținându-se suma de 160 RON, care a revenit integral inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în sensul că nu au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a omisiunii instanței de fond de a dispune confiscarea sumei de 160 RON primită de inculpat de la martorul T.A., în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.

Împotriva sentinței penale a primei instanțe a declarat apel și inculpatul M.D.G. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pe care a considerat-o prea aspră în raport cu circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a casat în parte sentința apelată și rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 3 ani închisoare, dispunând în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială de la inculpat a sumei de 160 RON.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, fără a ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul relativ de ridicat de pericol social concret al infracțiunii comise, împrejurările în care s-a consumat fapta, atitudinea procesuală a inculpatului, aspecte care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi format convingerea primei instanțe că pedeapsa spre care s-a orientat este insuficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca urmare, instanța de control judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

Cât privește cel de-al doilea motiv de apel al parchetului s-a reținut că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., în privința sumei de 160 RON, dobândită de inculpat din valorificarea bunului sustras și care nu a servit la acoperirea prejudiciului, astfel că s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a acestei sume.

Referitor la apelul declarat de inculpat s-a apreciat ca fiind nefondat, gradul de pericol social concret al faptei comise și periculozitatea inculpatului impunând aplicarea unei pedepse sporite și nicidecum reducerea sancțiunii penale.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, pe care o consideră exagerată și a cărei redozare în sensul diminuării cuantumului acesteia a solicită.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului instanța de apel a respectat toate criteriile impuse de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere atât pericolul social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat infracțiunea, în plină zi, în loc public, în timp ce partea vătămată se pregătea să intre în blocul în care locuia, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, comportarea bună a acestuia anterior săvârșirii faptei au fost avute în vedere de instanțe care au reținut în favoarea recurentului circumstanțele atenuante cărora le-au acordat eficiența cuvenită.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de apel este în măsură să satisfacă scopul sancțiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., fiind corect individualizată astfel că o redozare a acesteia nu se impune.

Așa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.G. împotriva deciziei penale nr. 997 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 23 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.