Minimum legal reduction limit for qualified robbery and permissibility of conditional suspension

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 980 din 7 iulie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul T.F.C., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicația art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prevăzute în art. 83 C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, constatându-se că acesta a fost arestat preventiv în cauză de la 20 mai 2005 la zi.

Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată M.M.M. nu s-a constituit în cauză parte civilă în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul la suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că, la data de 20 mai 2005, în jurul orelor 16,00, venind din spate în fugă, inculpatul i-a smuls de la gât telefonul mobil marca Nokia 1100 părții vătămate M.M.M., elevă în clasa VII-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân, care se deplasa pe b-dul Nicolae Grigorescu, însoțită de alte două colege, după care s-a îndepărtat în același mod cu bunul sustras de la locul faptei.

Urmărit de victimă și colegele acesteia, inculpatul a fost imobilizat pe scara unui bloc din apropiere, cu ajutorul martorului G.A., fiind anunțate și organele de poliție care au procedat la reținerea făptuitorului în vederea cercetărilor ulterioare.

Telefonul mobil sustras a fost găsit ascuns sub un preș pe scara blocului situat pe strada Intrarea Horbotei și restituit părții vătămate.

În limitele art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen., instanța a reținut cu semnificație de circumstanțe atenuante, împrejurări legate de persoana inculpatului care se referă la conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, vârsta tânără de numai 22 ani, precum și comportarea sinceră pe parcursul procesului penal în raport de care s-a coborât pedeapsa sub minimul legal special de 5 ani închisoare până la 2 ani închisoare.

Aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia cu consecința suspendării cale condiționate potrivit art. 81 și urm. C. pen., a fost întemeiată pe constatarea că inculpatul este lipsit de antecedente penale, fiind infractor primar.

Prin apelul declarat în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a susținut că în mod nelegal prima instanță, care l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii calificate de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a dispus, suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 2 ani închisoare întrucât nu era îndeplinită și condiția generală din art. 81 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea intenționată comisă a cărei cuantum a fost fixat de legiuitor la limita superioară de 15 ani închisoare (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în speță fiind de la 5 ani la 20 ani închisoare).

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 907/ A din 22 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de procuror și a desființat în parte sentința pe latură penală sub aspectul individualizării pedepsei înlăturând aplicarea art. 81 și urm. C. pen., iar în rejudecare pe fond, în limitele arătate, a respins pedeapsa la minimul legal de un an închisoare prevăzut în art. 76 lit. b) C. pen., dispunând executarea sa în regim de detenție potrivit art. 71 și 64 C. pen.

S-a computat din durata pedepsei timpul reținerii de 24 ore din 20 mai 2005 și arestarea preventivă cu începere de la 30 mai 2005 și până la 8 iulie 2005.

Împotriva deciziei s-a declarat în termen recurs de către inculpat, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa sub limita legală specială de un an închisoare, corespunzător perioadei anterior executate prin reținere și arest preventiv.

Recursul este nefondat.

Pedeapsa de un an închisoare stabilită în apel reprezintă minimul legal special prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., până la care aceasta poate fi coborâtă, prin reținere de circumstanțe atenuante, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea calificată de tâlhărie comisă de inculpat.

Existența altor cauze legale judiciare pentru coborârea pedepsei sub limita legală specială de un an închisoare nu există, în speță nefiind posibilă, față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, nici schimbarea modalității de executare în regim de detenție a pedepsei amintite.

Ca atare, recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F.C. împotriva deciziei penale nr. 907/ A din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.